Video of the Month

Tags

Audrey Hepburn, Monique classique, video tribute, William Holden

Recomandarea săptămânii – Bulevardul Amurgului (1950)

Tags

1950, Billy Wilder, Erich von Stroheim, Gloria Swanson, Sunset Boulevard, William Holden

Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată, „Bulevardul Amurgului”/Sunset Boulevard (1950) m-a impresionat de la prima și până la ultima scenă. Billy Wilder s-a întrecut pe sine cu această capodoperă, câștigătoare a trei premii Oscar, pentru cea mai bună regie artistică, cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu, și cu alte opt nominalizări, la categoriile cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună actriță în rol secundar, cea mai bună cinematografie, cea mai bună regie, cel mai bun montaj și cel mai bun film. Această peliculă prezintă într-o manieră cât se poate de realistă degradarea psihică a unui superstar de cinema din perioada filmului mut, Norma Desmond, interpretată de excepționala Gloria Swanson, care merita cu prisosință premiul Oscar. Povestea este relatată post-mortem și în flashback de un biet scenarist de duzină, interpretat de tânărul William Holden, care ajunge să cunoască luxul datorită excentricei actrițe. La un moment dat, însă, el se simte captiv și încearcă să „evadeze” din conacul ei parcă izolat de restul lumii, decorurile și atmosfera sinistră amintind de filmele expresioniste. Trebuie remarcată și prezența maestrului Erich von Stroheim – el însuși un element de originalitate pentru această producție cu totul specială. Ar mai fi de menționat că în film își fac o apariție cameo regizorul Cecil B. DeMille și legendarul Buster Keaton; acesta din urmă pare că împărtășește soarta cea tristă a majorității starurilor filmului mut, care nu au reușit să treacă de testul filmului sonor, modern, și s-au văzut uitate de fani și de cineaști pentru totdeauna. Și, astfel, au rămas în turnul lor de fildeș, îmbătrânind și vizionând la nesfârșit filmele în care jucau rolul principal, pentru a supraviețui din amintirile vremurilor bune de altădată. Un alt element inedit este fragmentul difuzat dintr-un film mut al Gloriei Swanson și regizat chiar de von Stroheim. În plus, numele lui Rudolph Valentino, idolul femeilor din anii ’20, este frecvent menționat, Gloria Swanson fiind parteneră într-o producție cu legendarul actor.

„Bulevardul Amurgului” are un final dramatic, depășind, poate, așteptările publicului. Trebuie să vedeți neapărat acest film – dacă nu ati făcut-o deja -, deoarece este un pilon al cinematografiei hollywoodiene din anii ’50, numărându-se printre ultimele producții de reală calitate și care anticipă decăderea lentă, dar sigură a celei de-a șaptea arte în favoarea noii regine: televiziunea.

Recomandarea săptămânii – O viață pe scenă (1954)

Tags

1954, Bing Crosby, George Seaton, Grace Kelly, The Country Girl, William Holden

„O viață pe scenă”/The Country Girl (1954) este filmul care i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună actriță lui Grace Kelly. Un moment nu tocmai fericit, ci extrem de controversat, existând speculații că actrița și-ar fi „cumpărat” premiul de la criticii de specialitate în detrimentul lui Judy Garland, despre care se spune că merita statueta pentru prestația sa remarcabilă din „S-a născut o stea”. Dincolo de disputele pe marginea acestui subiect, „O viață pe scenă” a mai primit un Oscar, pentru cel mai bun scenariu, și a avut alte șase nominalizări, pentru cel mai bun actor în rol principal (Bing Crosby), cea mai bună regie artistică, cea mai bună cinematografie, cel mai bun regizor (George Seaton, cel care a scris și scenariul) și cel mai bun film. Această peliculă a impresionat plăcut, întrucât s-a dovedit a fi altceva decât ar fi crezut cei familiarizați cu stilul lui Grace Kelly. Subiectul este cât se poate de frustrant și de provocator, în același timp – un actor ajuns la apusul carierei sale și devenit un alcoolic notoriu, o casnică tânără, dar acră, ștearsă și uzată – incredibil, dar da!, ea este Grace Kelly – și un regizor tânăr, șarmant (interpretat de William Holden), care le schimbă viața ambilor protagoniști.

Desigur, nu o veți vedea pe Grace purtând ochelari de vedere pe tot parcursul filmului (ea, de altfel, avea probleme cu vederea și în viața reală, dar nu purta ochelari din motive estetice) și nici haine ponosite; în a doua parte a peliculei i se va reda statutul de „prințesă a Hollywoodului”, o tânără frumoasă, distinsă, elegantă și rafinată. Merită să vedeți „O viață pe scenă” în special pentru jocul lui Bing Crosby și pentru imaginile contrastante ale lui Grace Kelly – o actriță complexă, ce promitea mult în industria cinematografică dacă nu se retrăgea atât de devreme pentru a-și dedica viața Principatului de Monaco…

Recomandarea săptămânii – Sabrina (1954)

Tags

1954, Audrey Hepburn, Billy Wilder, Humphrey Bogart, Sabrina, William Holden

Rochia de cocteil a lui Audrey a fost creată de bunul ei prieten de-o viață, Hubert de Givenchy, deși Edith Head a figurat ca designer vestimentar al filmului.

Unul dintre filmele de referință din cariera prolifică a legendarei Audrey Hepburn, „Sabrina” (1954) o reunește alături de William Holden (un actor îndrăgostit de ea și în viața reală) și de marele Humphrey Bogart. Este povestea Cenușăresei în versiune modernă. Sabrina este fiica șoferului unei familii înstărite și, după ce face o călătorie la Paris, unde stă timp de doi ani, ea se întoarce complet schimbată, devenind, din fetița inocentă și ștearsă, o veritabilă domnișoară rafinată, stilată și elegantă. Frumusețea ei îi cucerește pe cei doi frați bogați, care se luptă pentru iubirea Sabrinei (fiecare în stilul lui propriu) până la capăt. „Sabrina” este un film aproape la fel de frumos ca „Vacanța la Roma”, dar este chiar mai sofisticat, deoarece cuprinde o îmbinare interesantă a secvențelor romantice cu cele dramatice și comice. Audrey, îmbrăcată în costumele lui Edith Head (care a primit un Oscar, pe lângă cele alte cinci nominalizări ale producției la premiile Academiei Americane de Film, pentru cea mai bună actriță, cea mai bună regie artistică a unui film alb-negru, cea mai bună cinematografie a unui film alb-negru, cel mai bun regizor și cel mai bun scenariu), strălucește de la început și până la sfârșit, „Sabrina” maestrului Billy Wilder (câștigător al Globului de Aur pentru cel mai bun scenariu) fiind pelicula perfectă în continuarea „Vacanței la Roma”, pentru care Audrey a câștigat premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. De fapt, Audrey Hepburn a fost revelația anilor ’50, cucerind inimile a milioane de oameni. Urmăriți „Sabrina” și vă veți delecta cu multe scene memorabile, în care Audrey este cu adevărat diva absolută.