28 Tuesday Aug 2012
Posted in Legends
Tags
Cary Grant, Clark Gable, Conrad Veidt, Fred Astaire, Gary Cooper, George Brent, John Van Dreelen, Robert Taylor, William Powell, Yul Brynner
1. Conrad Veidt
2. Clark Gable
3. Yul Brynner
4. John van Dreelen
5. Robert Taylor
6. Gary Cooper
7. Fred Astaire
8. William Powell
9. Cary Grant
10. George Brent
12 Tuesday Jun 2012
Posted in Articles
Am primit zilele trecute un frumos cadou de la o prietenă din Germania, pe care o rugasem să îmi procure câteva filme cu actorul John van Dreelen. Spre marea mea bucurie, am primit o cutie plină de discuri cu filmele și serialele în care a jucat acest actor — la urma urmelor, și eu o ajutasem cu Conrad Veidt.
Ce mă surprinde la DVD-urile germane este excelenta lor prezentare. Unul dintre ele conține o broșură despre film, precum și o copie de foarte bună calitate după programul original IFB, care, la fel ca și IFK, prezintă filmele cu multe fotografii. Germanii știu să își promoveze actorii de valoare. În acest film prezentat în ediție de colecție a jucat și marea actriță Lil Dagover, cunoscută din filmul „Cabinetul doctorului Caligari”, în care a jucat alături de Conrad.
Este incredibil cum într-o țară civilizată ca Germania, cu doar 5 euro, poți achiziționa un DVD cu broșuri și alte surprize frumoase în interior. Colecția se intitulează Filmpalast (Palatul filmului) și include nu doar filme germane, ci și mari filme și documentare străine, inclusiv nunți regale! O adevărată boltă plină de stele, ce pot străluci în voie pe ecranul oricărui cinefil pasionat, și la un preț accesibil.
La fel stă situația și cu serialele. Acesta este un serial polițist din anii ’60 în care a jucat John van Dreelen, și prezentarea este, și aici, una cât se poate de reușită.
Oare noi, românii, când ne vom învăța minte să preluăm ce-i mai bun din străinătate și să ne civilizăm odată?! Suntem în secolul XXI, dar uneori am impresia că încă trăim în Evul Mediu.
Ca să închei articolul într-o notă optimistă, pot spune că mă bucur foarte mult de faptul că prietena mea din Germania mi-a făcut cadou și această ilustrată rară cu John, de pe vremea când era tânăr (este o poză publicitară din primul film prezentat mai sus).
Aceasta este civilizația. Să cauți și să găsești chiar și acele lucruri foarte rare. În România nu doar că nu prea sunt colecționari, dar respectul pentru un asemenea hobby lipsește cu desăvârșire. La noi în țară scopul este doar îmbogățirea rapidă și ATÂT. Ne lipsesc multe lucruri și avem atât de multe „calități”, încât ne așezăm confortabil de partea cealaltă a baricadei și reprezentăm cu o dezinvoltură fără margini celălalt capăt al civilizației, o civilizație în care actorii, filmele, arta nu înseamnă nimic altceva decât încă o serie de cuvinte adăugate la dicționar.
27 Sunday May 2012
Posted in Articles
Tags
Constance Bennett, deleted scenes, Jean Holloway, John Forsythe, John Van Dreelen, Lana Turner, Madame X (1966), Michael Avallone, novel, screenplay
Cartea „Madame X” a lui Michael Avallone, publicată în 1966, reproduce scenariul original al filmului, scris de Jean Holloway. Cu ajutorul cărții, am putut descoperi o serie de scene eliminate din varianta finală a filmului și le-am putut asambla parțial prin intermediul fotografiilor.
-Scena de la începutul filmului era mai lungă. După ce Estelle îi conduce pe Clay și Holly în camera lor, apoi pleacă ușor îngândurată, urma un moment în care Clay îi arată proaspetei sale soții casa. Cartea descrie reacțiile de reținere ale lui Estelle la vederea faptului că fiul său s-a recăsătorit, și cu o femeie care nu aparține clasei lor sociale.
-Scenă romantică, în care Clay și Holly, discută, ținându-se în brațe, despre acomodarea ei în noua casă:
Clay: Can you be at home here?
Holly: Your arms are my home, Clay.
Clay: Come home, then. We’ll have a real housewarming.
-Următoarea scenă tăiată este imaginea unei invitații clasice la bal, ce respectă toate rigorile din înalta societate. A mai fost tăiat și un scurt dialog între Clay și Holly, în timp ce îi așteptau pe musafiri
Clay: You’re beautiful.
Holly: And you, sir, are quite the handsomest man in the room.
-Următoarea scenă tăiată a fost una deosebit de semnificativă între Holly și Estelle. Tăietura a survenit după ce Holly este întreruptă de Estelle din dansul cu Phil Benton, pentru a face pozele de nuntă. Din nou voi reproduce din carte schimbul de replici interesant dintre cele două protagoniste:
Estelle: Having a good time, Holly?
Holly: Oh, yes. It is everything I hoped it would be.
Estelle: Then I’m glad. It is important to me that Clay’s wife be happy.
Holly: Happy?! No one could be happier than I.
Estelle: Good. That, too, is as it should be. Ah, there’s the photographer. You must admit–doesn’t Clay look simply marvellous! He’s so much the image of his father.
Holly: Yes, Estelle. Clay is marvellous, and I’m the luckiest woman in the world.
-O altă scenă tăiată a fost cea a împodobirii bradului de Crăciun. Estelle, Clay și Holly au închinat un toast și și-au urat Crăciun fericit, creând iluzia unei familii fericite (eu, personal, aș fi păstrat acest moment la montaj).
-O altă scenă tăiată este cea în care Clay își face bagajele pentru a pleca în Africa de Nord. Doar o parte din dialog – ce-i drept, cea mai importantă – a fost păstrată. Iată replicile scoase:
Holly: Is it hot or cold in North Africa?
Clay: It’s considered a hot potato.
Holly: Then you’ll want kid gloves.
Clay: Never travel without them.
Holly: Little Clay and I wouldn’t mind a look at the Casbah. I’ve always wanted to see what Charles Boyer saw in.
Clay: Too dangerous. It’s a tinder box right now, darling.
După ce el îi spune I’ll be around so much you’ll be sick of me, scena nu se încheia (cum se întâmplă în versiunea finală), ci mai continua schimbul de replici:
Holly: Oh, Clay, I could never be like that with you!
Clay: Then tell me it’s okay about North Africa. I won’t leave if you don’t.
Holly: Clay, whatever you want, I want for you. I’d just like to share your life, to contribute something…
Clay: You will. A beautiful wife never hurt an aspiring senator.
Holly: What does a senator’s wife have to do?
Clay: Love the senator.
-O nouă scenă tăiată din film este între Holly și viitorul ei amant, Phil, la o recepție organizată de prietena sa, Mimsy. Scena a fost păstrată fragmentar în versiunea actuală, iar dialogul dintre cei doi continua astfel:
Holly: Phil, can’t we be friends without dueling over something that isn’t in contention?
Phil: And what does that mean? What isn’t in contention?
Holly: Me. I love my husband and there isn’t anything I can offer a man like you. I said something funny?
Phil: Yes, you did, Holly. It is amazing how little you know about people. What is more amazing is how little you know about…yourself.
-Au mai fost scurtate o serie de scene în care Holly se simte singură în reședința somptuoasă și i se plânge lui Estelle, uitându-se la tabloul lui Clay.
-De asemenea, a fost scurtată scena în care Clay pleacă la Washington. Fiul său îi cere să se întoarcă acasă curând, iar Holly îl mai îmbrățișează și sărută o dată, arătând cât de mult îl iubește.
-O scenă importantă, de această dată, și care a fost mult scurtată, este cea a așa-zisului accident al lui Holly, plănuit de Estelle după moartea lui Phil Benton. Cu o logică foarte bine calculată, Estelle a simulat accidentul lui Holly, spunând că aceasta a căzut peste bord și cerându-i căpitanului să o caute cu echipajul său.
-O altă scenă semnificativă și care a fost complet scoasă din film este cea în care Holly încearcă să își găsească de lucru la un magazin de haine de lux din Paris. Pentru că i se cerea să aibă experiență și să vorbească fluent limba franceză, Holly nu a primit postul pe care și-l dorea foarte mult, nu atât din necesități materiale, cât din nevoia de echilibru emoțional.
De altfel, toate peripețiile ei la Paris (inclusiv invitația din partea unui francez de a bea un Pernod cu ea) au fost complet tăiate la montaj, așa că filmul ne-o arată direct la Copenhaga, în Danemarca, rătăcind pe străzi în întuneric.
-De aici, începe o serie întreagă de scene tăiate între ea și Christian Torben, pianistul danez care i-a salvat viața. Într-una dintre ele, Holly îi spune infirmierei Riborg, în timp ce Christian cânta la pian:
Holly: He’s so alive. How wonderful to feel alive.
Riborg: Herr Torben is the finest concert pianist in all Europe.
Holly: I can believe that.
-O scenă scurtată este și cea în care Holly îi aranjează lui Christian papionul, amintindu-și că, odată, făcea același lucru și pentru Clay. După ce, în final, Christian își face singur nodul la papion, mai urma un dialog semnificativ între cei doi, care, însă, a fost tăiat la montaj. Christian se apleacă asupra ei să o sărute:
Christian: I have known many women – and certainly thought I loved several – but you, Kaeresta, you are my first love.
Holly: It’s a mistake to love too much, Christian.
Christian: Do you think you can tell me how to love?
Holly: If you give your whole heart, you have no place to retreat when love is over. Believe me, I know.
Christian: My heart is my own to give. And I give it to you. All of it. I hold back nothing. I am a large spender.
Holly: Big spender.
Christian: Grandiose. And a very happy man.
-O altă scenă importantă tăiată este cea în care Christian îi spune lui Holly în mașină că vor trebui să se căsătorească, pentru că el este un om celebru și pozele lor împreună au început să apară în ziare și vor trebui să facă acest pas pentru a evita bârfele și scandalurile:
Christian: I read in the papers this morning that you and I are an item of interest, for all the world to read about.
Holly: Really?
Christian: If we become an international scandal, I may have to marry you to save your good name.
Holly: Don’t say such things.
Christian: Forgive me. I was flattered by the gossip. Do not be unhappy with me.
Holly: Please change the subject, Christian. I’d rather not talk about it.
Christian: I’m trully sorry, Kaeresta.
Această scenă a fost extrem de importantă și trebuia lăsată în film, pentru că astfel am aflat de ce Holly l-a părăsit pe Christian. Nu l-a părăsit dintr-un capriciu, ci pentru că a fost obligată de circumstanțe. Dacă presa i-ar mediatiza, toată lumea, inclusiv Clay, ar afla despre noua ei viață, și lucrurile ar lua o turnură teribilă pentru toți. Și, decât să îi spună adevărul lui Christian (care cu siguranță că niciodată nu ar fi bănuit că ea ar fi fost cercetată pentru crimă și că și-a înscenat moartea), a preferat să plece definitiv din viața lui, deși el devenise, așa cum scrie și în carte, noua ei mare iubire, uitându-l, sentimental, chiar și pe primul soț, care nu i-a adus decât necazuri și o viață damnată.
-În carte se vorbește și despre un prim-plan cu chipul lui Christian, care regreta nespus că al său cântec de dragoste s-a sfârșit subit.
-În fine, este posibil ca scena finală din film să fi fost mai lungă, pentru că, după ce Clay și fiul său traversează coridorul, lăsând în urmă trupul neînsuflețit al lui Holly, este comentat un scurt moment cu Clay la reședința lui somptuoasă, gândindu-se la viața lui fără Holly. Este posibil să fi fost filmată și o asemenea scenă, dar care să fi fost scoasă ulterior, fiind considerată inutilă.
Ținând cont de toate aceste tăieturi din film, este evident că ar fi fost mai lung de 100 de minute. Două ore-două ore și jumătate ar fi fost o durată ideală pentru o peliculă atât de sofisticată și de complexă ca „Madame X”, ce ar fi putut deveni cu ușurință subiect de serial de televiziune de prime time, ca „Dallas” și „Dinastia”, pentru că vorbim despre destinul unei femei care a trăit și văzut multe și care s-a stins din viață prea devreme, însă în brațele fiului său, pe care, într-o formă sau alta, l-a recâștigat în final.
23 Wednesday May 2012
Posted in Recommendations
Tags
1966, Constance Bennett, John Forsythe, John Van Dreelen, Lana Turner, Madame X, Ricardo Montalban
Din această săptămână, voi începe seria recomandărilor de filme ale frumoasei și talentatei actrițe Lana Turner, pe care Hollywoodul nu a binevoit să o răsplătească cu un premiu Oscar nici măcar pentru întreaga ei carieră. „Madame X” (1966), ecranizare americanizată după piesa de teatru franceză a lui Alexandre Bisson, este unul dintre cele mai dramatice filme pe care le-am văzut vreodată, iar Lana strălucește în, probabil, cel mai bun rol al său. Din distribuție mai fac parte John Forsythe (talentatul actor care l-a jucat pe Blake Carrington în serialul de televiziune „Dinastia”), Ricardo Montalban (considerat un fel de Rudolph Valentino al anilor ’50-’60), Constance Bennett (la fel de distinsă și de frumoasă ca în tinerețe, dar care, din păcate, s-a stins din viață prea devreme, în urma unei hemoragii cerebrale, la puțin timp după acest film) și John Van Dreelen, un mare actor danez, provenit dintr-o familie aristocratică și, în mod regretabil, foarte puțin cunoscut publicului. Pe tot parcursul filmului „Madame X” veți avea nevoie de batiste și șervețele, pentru că veți vărsa măcar o lacrimă pentru scenele de mare emoție în care Lana Turner excelează. Muzica este sublimă și se potrivește perfect cu secvențele din film. Preferata mea este „Consolation No. 3” a lui Franz Liszt, cântată la pian de Van Dreelen în timpul secvenței supranumite „Visul danez”. De altfel, coloana sonoră a filmului, compusă de Frank Skinner, a fost foarte populară, în 1967 fiind scoasă pe disc de vinil, cum se obișnuia în cazul filmelor clasice de renume. Finalul este neașteptat, ca și întreaga poveste, de altfel, iar pe parcursul celor 100 de minute veți putea urmări destinul tragic al unei femei care, din cauza unei greșeli fatale, a plătit cu propria viață. Nu pierdeți acest film – se poate găsi și pe DVD, însoțit de o altă producție memorabilă marca Lana Turner, o actriță despre care este cazul să public mai multe articole pe acest site.
19 Saturday May 2012
Posted in Legends
Tags
Am promis zilele trecute că voi publica un articol despre acest actor olandez, pe numele adevărat Jacques van Drielen Gimberg, născut la 5 mai 1922, în Amsterdam. Fiu al unei baronese și al unui apreciat actor de teatru și film, Louis Gimberg, John van Dreelen a avut un debut promițător în carieră, în pofida faptului că a suportat ororile celui de-al Doilea Război Mondial, la fel ca întreaga generație născută în anii ’20. Întâmplător sau nu, John a împărțit marele ecran cu o altă debutantă ce a avut aceeași tinerețe încercată ca și a lui, deoarece era fiica unei baronese. Desigur, este vorba de Audrey Hepburn, născută în țara vecină a lui Van Dreelen, Belgia. Amândoi au detestat regimul hitlerist și, în timp ce Audrey (cu șapte ani mai mică decât John) a intrat, în secret, în mișcarea de rezistență antinazistă, John a scăpat cu viață dintr-un lagăr de concentrare, deghizându-se în ofițer german. Din păcate, ambii actori, copii de aristocrați, au avut de suferit din cauza tratamentului inuman al lui Hitler, dar amândoi s-au bucurat de vremurile bune de după război, când noul curent în cinema și televiziunea erau extrem de populare. Audrey și John au jucat în 1951 în „Nous irons à Monte Carlo” și în 1953 în „Monte Carlo Baby”, o serie de comedii drăguțe, cei doi fiind soț-soție în aceste filme. Un fragment se poate găsi și aici:
Ca o curiozitate, Audrey era născută pe 4 mai, sărbătorindu-și ziua aproape odată cu John, născut pe 5 mai!
De altfel, un mare avantaj atât pentru John, cât și pentru Audrey a fost acela că vorbeau mai multe limbi străine. În afară de olandeză, desigur, John era un excelent vorbitor de engleză, franceză, germană și italiană, ceea ce i-a permis să aibă o carieră lungă în diferite țări europene (cu precădere Germania) și, ulterior, la Hollywood. Van Dreelen a jucat, însă, și în teatru, el având rolul profesorului Higgins în versiunea olandeză a piesei „My Fair Lady”.
Talentul lui John van Dreelen a fost remarcat de mai mulți veterani din industria teatrului și a filmului. În 1950, Sir Laurence Olivier l-a invitat să participe la spectacolul său „Daphne Laureola”, iar celebrii Rodgers și Hammerstein i-au oferit rolul principal al căpitanului Von Trapp în „Sunetul muzicii”, versiunea de pe Broadway. Trebuie precizat că din motive neștiute oficial, deși Van Dreelen era considerat favorit pentru filmul din 1965, iar partenera lui ar fi fost din nou Audrey Hepburn, printr-o mișcare mai puțin înțeleaptă a celor de la Hollywood van Dreelen a fost înlocuit cu Christopher Plummer, iar Audrey Hepburn, după experiența nefericită pricinuită de dublarea vocii ei în musicalul de excepție „My Fair Lady”, a refuzat să mai facă vreodată o asemenea producție, locul ei fiind ocupat de Julie Andrews. Ce triunghi amoros interesant ar fi fost cu John van Dreelen, Audrey Hepburn și Eleanor Parker în rolurile principale…
John a primit, în schimb, un rol frumos și semnificativ pentru acțiunea extrem de complexă din filmul de excepție al Lanei Turner, „Madame X” (1966). Aici, deși în rol secundar, van Dreelen a dat tot ce e mai bun din el, reușind să impresioneze foarte plăcut în rolul pianistului danez îndrăgostit nebunește de Lana Turner. Van Dreelen (la origine șaten) a fost vopsit blond pentru a se transforma în dragostea platonică sau visul cel frumos al Lanei Turner, el fiind aici o prezență aproape divină, aducătoare de pace și armonie.
Filmul „Madame X” poate fi vizionat aici:
Van Dreelen a jucat și roluri negative, el fiind generalul nazist în „The Enemy General” (1960) și colonelul nazist într-unul dintre cele mai bune filme de război realizate vreodată, „Von Ryan’s Express” (1965), unde îl împușcă pe Frank Sinatra. Van Dreelen a avut și o scurtă colaborare cu regizorul Alfred Hitchcock, ce i-a oferit un rol secundar în filmul „Topaz” (1969), însă, spre marele regret al lui Van Dreelen, majoritatea scenelor sale au fost tăiate la montaj.
John van Dreelen a avut o carieră frumoasă în televiziune, țara natală, dar în special Germania oferindu-i roluri principale în seriale care au fost puse deja în vânzare pe DVD, „Rote Rosen, rote Lippen, roter Wein” (1953) și „Von Null Uhr Eins bis Mitternacht – Der abenteuerliche Urlaub des Mark Lissen” (1967). Van Dreelen a excelat în roluri negative și în filme polițiste, SF și de aventuri. El a avut apariții episodice importante în numeroase seriale de televiziune, printre care „Dinastia”, „Falcon Crest”, „Îngerii lui Charlie”, „Wonder Woman”, „Kraft Suspense Theatre”, „12 O’Clock High”, „Disneyland”, „Tatort”, „The F.B.I.” și multe altele. Totodată, el a făcut parte dintr-o distribuție de zile mari a filmului de televiziune „Laura” (1962), alături de Hildegard Knef și Anton Walbrook, și a împărțit marele ecran cu un alt mare actor, Marlon Brando, în pelicula „The Formula” (1980).
Mai jos puteți urmări un fragment din rolul său în serialul american de televiziune de succes „Falcon Crest”.
John van Dreelen a părăsit micul ecran, dând o ultimă reprezentație de excepție în rolul aristocratului Sir Henry, din serialul „Unsere Hagenbecks” (1991-1992). John Van Dreelen a încetat din viață pe 4 septembrie 1992, la vârsta de 70 de ani, lăsând în urma sa o carieră vastă, compusă din aproximativ 150 de producții, majoritatea de televiziune. La moartea sa, ziarele olandeze i-au adus un ultim omagiu marelui lor actor, o figură familiară tuturor celor care au trăit în vremurile de glorie ale televiziunii și care au urmărit, de la copii și până la vârstnici, aparițiile constante ale lui John pe micul ecran.
Pentru contribuția lui semnificativă la lumea artistică, intenționez să deschid un site dedicat lui John van Dreelen, în speranța că astfel el va putea fi cunoscut din nou de public și apreciat pentru munca sa admirabilă, demnă de un talent de maestru.
16 Wednesday May 2012
Posted in Creations
Tags
Melodia: If I Had Nothing But A Dream, interpretată de Richard Clayderman.
16 Wednesday May 2012
Posted in Legends
Tags
Adăugarea filmului „Madame X” (1966) cu Lana Turner în topul 10 al filmelor preferate este o schimbare importantă pentru mine, întrucât am fost realmente impresionată de tragismul acestui film după ce l-am vizionat. Mai mult decât atât, am fost profund încântată să descopăr, odată cu această peliculă, un actor impecabil, în persoana aristocratului John Van Dreelen, despre care voi publica un articol mai amplu cu o altă ocazie. Cuplul pe care el îl alcătuiește cu Lana Turner în acest film are ceva magic, și chiar actorul a afirmat într-un interviu că el și Lana au avut o chimie extraordinară și dincolo de marele ecran. Deși Van Dreelen a jucat în special în producții de televiziune, rolul lui din acest film a fost unul dintre avantajele lungii sale filmografii. Am comandat de curând cartea „Madame X”, scrisă după film de Michael Avallone, și o voi primi din SUA.
„Madame X” a fost un film în care Lana a pus mult suflet și a reprezentat una din realizările sale cele mai prețuite, la fel ca și „Mirajul vieții”, „Peyton Place”, „Urâtul și frumosul” și „Poștașul sună întotdeauna de două ori”.
Mai jos puteți vedea câteva screencaps-uri pe care le-am făcut cu Lana și John în film. Am deja în plan să realizez și un clip video cu această peliculă foarte specială, însă mă gândesc să aleg cu grijă melodia potrivită.
16 Wednesday May 2012
Posted in Legends
Tags
Cary Grant, Clark Gable, Conrad Veidt, Fred Astaire, Gary Cooper, John Van Dreelen, Rex Harrison, Robert Taylor, William Powell, Yul Brynner
Săptămâna viitoare veți putea citi recomandarea la un film care m-a determinat să fac unele modificări în topurile mele cu actori preferați și filme preferate. În această postare vă prezint modificările din rândul actorilor preferați. Prezența nouă din top, John Van Dreelen, o voi discuta pe larg într-un alt articol.
Așadar, iată topul meu:
1. Conrad Veidt
2. Clark Gable
3. Yul Brynner
4. John Van Dreelen
5. Robert Taylor
6. Gary Cooper
7. Fred Astaire
8. William Powell
9. Cary Grant
10. Rex Harrison
