Joan Bennett și Hedy Lamarr au marcat lumea cinematografică americană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și de la sfârșitul anilor ’40. Joan era o favorită a regizorului de mare talent Fritz Lang (creatorul capodoperelor Metropolis și M), cel care a distribuit-o într-o serie de filme noir de mare succes, cele mai cunoscute fiind The Woman in the Window, Scarlet Street și Secret Beyond the Door. Deși în anii ’30 ea avea un aer angelic și era o blondă ingenuă (la fel ca sora sa, actrița Constance Bennett), Joan a ales să treacă la stilul de vampă, de femme fatale, inspirându-se după modelul enigmatic și frapant al lui Hedy Lamarr. Hedy nu s-a bucurat de aceeași apreciere ca Joan din perspectiva talentului său artistic, dar a jucat și ea în câteva filme noir destul de bune, precum The Conspirators, The Strange Woman și A Lady Without Passport.
Cele două mari actrițe și mari frumuseți ale Hollywoodului de altădată merită urmărite ori de câte ori aveți ocazia. Însă, dacă ar fi să le etichetez cumva, aș spune că Joan a fost o mare actriță și o persoană extrem de cameleonică. În pofida frumuseții sale sofisticate, aș spune că fizic ea a fost doar o copie – reușită, ce-i drept – a lui Hedy Lamarr. Hedy, pentru mine, rămâne o actriță modestă, cu un talent artistic nesemnificativ, dar dotată cu o inteligență extraordinară (ea a pus bazele telefoniei mobile) și cu o frumusețe unică, irezistibilă, fascinantă, extrem de senzuală, magnetică și inconfundabilă. O femeie perfectă sau aproape perfectă fizic, o adevărată divă, un star de cinema cum nu se va mai naște vreodată.
