Moniqueclassique's Blog

~ This website is a tribute that I dedicate, with great love, to the majestic world of classic movies.

Moniqueclassique's Blog

Tag Archives: Claude Rains

Movie of the Week: Mr. Skeffington (1944)

24 Wednesday Sep 2014

Posted by moniqueclassique in Recommendations

≈ Leave a comment

Tags

1944, Bette Davis, Claude Rains, Mr. Skeffington

Source of photo: www.imdb.com

Source of photo: http://www.imdb.com

One of the great classics of Bette Davis, “Mr. Skeffington” is a very complex and interesting drama. It tells the story of a beautiful, but very selfish and pragmatic woman who marries an old, wealthy Jewish businessman to save her beloved brother from an embezzlement charge. The action happens in the years before and after WWI. When her brother dies on the front, Fanny decides to separate from her husband, even if they never divorce. She abandons their only daughter, who spends her childhood and adolescence with her father, in Europe. When Hitler comes to power, her father is taken to a concentration camp, losing all his fortune, while Fanny, now an old woman, cannot accept the fact that she is no longer beautiful. Her life gets complicated even more when all of a sudden her daughter returns to her house and falls in love with one of her mother’s “beaux”. In the end, Fanny realizes that Job Skeffington is the only man who truly loves her and destiny makes them reunite and spend the rest of their lives together. So, Fanny has the chance to admit her mistakes and to correct them, but again only for her selfishness, because she doesn’t want to remain a lonely, old and sick woman, as her daughter leaves her to marry the man she loves. The story is, as I said, very complicated. It covers several decades, and it’s incredible how well made Davis the transition from a lovely young woman to a painfully sick and decrepit lady. Claude Rains, one of her frequent co-stars (you should also see “Now, Voyager”) was excellent in the role of her husband, but Davis is simply superb. They both earned an Oscar nomination, but unfortunately didn’t win. All in all, these classical dramas of Bette Davis from the 1940s emphasize best her enormous talent. She was a professional and one of the greatest actresses of all time, together with Joan Crawford, her constant rival, who excelled, too, in this kind of dramatic roles.

Movie of the Week: Mr. Smith Goes to Washington (1939)

25 Wednesday Jun 2014

Posted by moniqueclassique in Recommendations

≈ 2 Comments

Tags

1939, Claude Rains, Frank Capra, James Stewart, Jean Arthur, Mr. Smith Goes to Washington

James Stewart, Mr. Smith Goes to Washington (1939)

One of America’s all-time favourite films, “Mr. Smith Goes to Washington” tells the story of a young politician who becomes a senator in the corrupt US Senate. The film, directed by Frank Capra, is quite often seen on television on Christmastime, even if it is a critical view against the American politics and its politicians. The naive future senator is played by James Stewart (in one of his greatest screen performances), and the cast also includes the lovely Jean Arthur, in the role of a journalist who helps Jefferson Smith to win the battle against the political “dinosaurs”, and Claude Rains, in an equally memorable role of the old senator Joseph Paine. There is a remarkable and outstanding sequence in which Smith, holding in his hands the Constitution of the United States, pleads for his innocence in a fake case of corruption for which he is considered guilty in order to lose his place in the Senate. James Stewart is trully unforgettable, and so is Frank Capra’s direction. “Mr. Smith Goes to Washington” was one of the top films of 1939, which was recently considered Hollywood’s greatest year. It got an Oscar for Best Writing, Original Story, and other 8 nominations, for Best Picture, Best Actor in a Leading Role, Best Actor in a Supporting Role (twice), Best Director, Best Writing, Screenplay, Best Art Direction, Best Sound, Recording, Best Film Editing, and Best Music, Scoring. Even if it couldn’t compete at the Academy Awards with his colossal rival, “Gone With The Wind”, “Mr. Smith Goes to Washington” is one of the best films in the history of Hollywood, and is still watched on television and remembered with great joy by the American people and also by the moviegoers around the world.

Movie of the Week: Now, Voyager (1942)

31 Wednesday Jul 2013

Posted by moniqueclassique in Recommendations

≈ 1 Comment

Tags

1942, Bette Davis, Claude Rains, Gladys Cooper, Now Voyager, Paul Henreid

Bette Davis, Paul Henreid, Now, Voyager (1942)

One of the most remarkable films in the monumental career of Bette Davis, “Now Voyager” was a hit of the 1940s. This classic made by Warner Brothers Studios is the screen version of the novel by Olive Higgins Prouty, and it reunites the legendary actress Bette Davis with some other fine actors: Paul Henreid, Claude Rains, and Gladys Cooper. The story is really interesting and it is focused on the main character, Charlotte Vale, an old maid, a frustrated woman or, we might as well say “an ugly duckling”, who turns into a beautiful, desirable and loving woman. The metamorphosis of Bette Davis throughout the whole film is astonishing, and the direction of Irving Rapper is by all means a solid, masterful work. I would like to note the outstanding performance of Gladys Cooper, who played wonderfully well the dominating and selfish mother of Charlotte. It’s not easy to act as an old, bitter woman at only 56 years old. But Gladys managed to be so convincing in all her scenes, and I think she deserved her Oscar nomination, together with Bette Davis (too bad they didn’t win the awards). The film received an Oscar for Best Music, composed by the gifted Max Steiner, a genius of the dramatic themes. I highly recommend you to watch “Now, Voyager” because of the powerful story, a real-life lesson; the cast is also a fundamental reason why this film survived the passing of time; one could never forget the face of Bette Davis in her suffering moments, then her revival, rising from the ashes of the phoenix. She is a winner here, because she has will, a heart of gold, and the necessary strength to fight for her life and to survive. She is also a woman capable to renounce unselfishly to her only and true love. In the final scene, with Bette Davis and Paul Henreid, you could hear one of the most memorable lines in cinema history: “Oh Jerry, don’t let’s ask for the moon. We have the stars”. The perfect ending to a flawless film, that you should watch at least once in your lifetime.

Recomandarea săptămânii – Notorious (1946)

19 Wednesday Sep 2012

Posted by moniqueclassique in Recommendations

≈ Leave a comment

Tags

1946, Alfred Hitchcock, Cary Grant, Claude Rains, Ingrid Bergman, Notorious

Unul dintre cele mai apreciate filme ale lui Alfred Hitchcock, „Notorious” (1946) îi aduce în prim-plan pe marii actori Ingrid Bergman, Cary Grant și Claude Rains. Această producție interesantă este o combinație între dramă psihologică și thriller, ceea ce o face și mai atractivă pentru public. Pe lângă faptul că este un film noir prin excelență, „Notorious” este un clasic tipic hollywoodian și datorită scenelor romantice dintre Ingrid și Cary – cu multiplele săruturi întrerupte într-un interval de câteva secunde din cauza Codului Hayes (de care, peste ani, nici nu s-a mai ținut cont). Deși a rulat în cinematografe după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, filmul a constituit un motiv de îngrijorare pentru FBI, deoarece Hitchcock a ales ca intrigă afacerile mafiote cu uraniu ale naziștilor – o idee destul de îndrăzneață pentru acele vremuri. Totuși, se pare că această peliculă nu a deranjat Academia Americană de Film, care i-a acordat două nominalizări la Oscar, pentru cel mai bun actor în rol secundar (Claude Rains) și cel mai bun scenariu (Ben Hecht). Vă recomand să vedeți „Notorious”, pentru că este o producție de referință, marca Hitchcock, în care suspansul se împletește cu romantismul, iar jocul de lumini și umbre, alături de muzica tulburătoare și de schimbul de replici acide, la care se adaugă multiplele simboluri din diverse scene (precum cheia UNICA), vă vor menține interesul din prima și până în ultima clipă.

Filmele lui Vivien Leigh, ce trebuie văzute de orice cinefil – în ordine cronologică

05 Saturday Nov 2011

Posted by moniqueclassique in Legends

≈ Leave a comment

Tags

Clark Gable, Claude Rains, Conrad Veidt, Laurence Olivier, Marlon Brando, Ralph Richardson, Robert Taylor, Vivien Leigh

    • Călătorie suspectă/Dark Journey (1937)
    • Un yancheu la Oxford/A Yank at Oxford (1938)
    • Pe aripile vântului/Gone With The Wind (1939)
    • Podul Waterloo/Waterloo Bridge (1940)
    • Lady Hamilton/That Hamilton Woman (1941)
    • Cezar și Cleopatra/Caesar and Cleopatra (1945)
    • Ana Karenina/Anna Karenina (1948)
    • Un tramvai numit dorință/A Streetcar Named Desire (1951)

Vivien Leigh și partenerii săi din filme

07 Wednesday Apr 2010

Posted by moniqueclassique in Legends

≈ 3 Comments

Tags

Charles Laughton, Clark Gable, Claude Rains, Conrad Veidt, Kenneth More, Kieron Moore, Laurence Olivier, Lee Mariv, Leslie Howard, Marlon Brando, Peter Finch, Ralph Richardson, Rex Harrison, Robert Taylor, Vivien Leigh, Warren Beatty

1. Clark Gable (partener în cel mai bun film al ei, capodopera PE ARIPILE VÂNTULUI)
2. Leslie Howard (partener în cel mai bun film al ei, capodopera PE ARIPILE VÂNTULUI)
3. Laurence Olivier (partener în 3 filme și în viața reală)
4. Robert Taylor (partener în 2 filme)
5. Marlon Brando (partener în al doilea ei film de notorietate mondială, UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ)
6. Rex Harrison (partener în 2 filme)
7. Conrad Veidt (partener într-un film)
8. Warren Beatty (partener în penultimul ei film)
9. Lee Marvin (partener în ultimul ei film)
10. Charles Laughton (partener într-un film)
11. Claude Rains (partener într-un film)
12. Stewart Granger (partener într-un film)
13. Kenneth More (partener într-un film)
14. Kieron Moore (partener într-un film)
15. Ralph Richardson (partener într-un film)
16. Peter Finch (partener într-un film și amant în viața reală)

Fiecare din acești 16 actori au intrat, într-un fel sau altul, în viața intimă sau în cariera artistică a frumoasei și talentatei Vivien Leigh. Din acest motiv, merită ca fiecare dintre ei să fie descris, rând pe rând, în raport cu actrița engleză.

1. În primul rând, Clark Gable, care i-a fost partener în PE ARIPILE VÂNTULUI (1939). Cei doi s-au întâlnit pentru prima oară la o petrecere în casa producătorului David O. Selznick, în decembrie 1938. Pe atunci, Clark nu credea că Vivien ar fi avut calitățile necesare pentru a o interpreta pe eroina celui mai de succes roman al secolului al XX-lea, PE ARIPILE VÂNTULUI. Însă, timpul a demonstrat că Gable s-a înșelat în privința sobrietății lui Vivien. Ea a jucat la perfecțiune inconfundabilul rol al energicei Scarlett O’Hara, iar Clark, nemuritorul rol al eternului cuceritor Rhett Butler. Amândoi aveau o chimie magică. Ori de câte ori apărea pe ecran o scenă jucată de ei doi, se putea simți atracția irezistibilă dintre ei. Jocul lor sentimental făcea ca ecranul să ardă de pasiunea debordantă sau să se scufunde în oceanul de lacrimi. Au existat zvonuri că memorabila scenă în care Rhett o ia în brațe pe Scarlett și o iubește împotriva voinței ei l-a înfierbântat atât de tare pe Clark Gable (care a trebuit să o ducă pe Vivien de 14 ori în brațe pe scările parcă nesfârșite), încât acesta ar fi încercat să o violeze, în culise, pe atrăgătoarea sa parteneră. Întregul incident ar fi fost povestit peste ani chiar de Vivien Leigh unor prieteni, și este amintit în cartea „Frankly, My Dear…”, scrisă de Molly Haskell. Alte zvonuri dădeau de înțeles că relația dintre cei doi actori nu ar fi fost deloc amiabilă, întrucât regizorul preferat al lui Vivien, George Cukor, fusese concediat la insistențele lui Clark, și înlocuit cu un prieten de-al lui, regizorul „Vrăjitorului din Oz”, Victor Fleming. Gable a infirmat zvonurile, aducându-i un onorabil tribut lui Vivien Leigh într-un interviu din 1940. El chiar povestește despre o întâmplare haioasă, dar și jenantă. Clark se căsătorise în luna martie a anului 1939 cu actrița Carole Lombard, luând o scurtă pauză de la filmări. Când s-a întors, Victor Fleming a aranjat să nu se mai filmeze faimoasa scenă în care Scarlett îl vizitează pe Rhett la închisoare în rochia făcută din perdele, ci chiar scena căsătoriei lui Scarlett cu Rhett (scenă inexistentă în varianta actuală a peliculei). Nu mică i-a fost surprinderea lui Clark în momentul în care a văzut-o pe Vivien Leigh îmbrăcată în rochie de mireasă, gata să îi fie soție în film! În timp ce Vivien chicotea, Clark rămăsese fără cuvinte în fața acestei farse de care toată lumea s-a amuzat. Mai mult decât atât, în culise Vivien și Clark obișnuiau să râdă și să joace împreună diverse jocuri. Însă, pe scenă, cei doi protagoniști au făcut senzație, săruturile lor stârnind fiori, iar scenele lor de dragoste au făcut istorie pe celuloid. După încheierea titanicelor filmări, în urma cărora a luat naștere legenda GONE WITH THE WIND, Vivien, Clark, actrița Olivia de Havilland și producătorul David O. Selznick s-au dus în decembrie 1939, la Atlanta, pentru premiera capodoperei cinematografice, realizate după romanul omonim al câștigătoarei premiului Pulitzer, ziarista Margaret Mitchell. De altfel, cele cinci personalități apar într-un prețios set de fotografii, ce au făcut înconjurul lumii. De asemenea, Vivien, Clark și Olivia au mers la muzeul Războiului Civil din Atlanta, prilej pentru a fi din nou pozați de ziariști. Pe lângă premiera filmului, trebuie menționată noaptea Oscarurilor, decernate în februarie 1940. După cum era de așteptat, PE ARIPILE VÂNTULUI a câștigat un record 10 premii Oscar, printre care și cel al lui Vivien Leigh, pentru cea mai bună actriță. Însă, spre dezamăgirea tuturor, marele perdant al serii a fost Clark Gable, care a trebuit să se consoleze doar cu nominalizarea, pentru că premiul a fost câștigat de Robert Donat, protagonist în „Adio, domnule Chips!”. Vivien Leigh și Clark Gable s-au reîntâlnit pe platourile de la Hollywood în timp ce actrița filma la următoarea ei peliculă de mare succes, PODUL WATERLOO. Apoi, au mai trecut 10 ani până ce s-au revăzut cei doi mari actori, la o petrecere. Din păcate, Vivien și-a amintit cu drag de Clark abia după moartea actorului, în 1960. Ea a trimis o scrisoare de condoleanțe soției acestuia, care, după câteva luni, l-a născut pe fiul legitim al actorului (ce mai are o fiică, nelegitimă, cu actrița Loretta Young). Un an mai târziu, în 1961, s-a desfășurat la Atlanta petrecerea centenarului Razboiului Civil, prilej cu care filmul a fost din nou puternic mediatizat. Revăzând pelicula pe marele ecran, alături de Selznick și de Olivia de Havilland (pentru ultima oară în această formulă completă), Vivien s-a emoționat pentru că trecuseră 22 de ani de la acele vremuri bune, iar Clark arăta în film mai chipeș ca niciodată. Din nefericire, șase ani mai târziu, pe 8 iulie 1967, ziarele aveau să scrie „A murit Scarlett O’Hara!”. Vivien a părăsit această lume la doar 53 de ani, după o îndelungată suferință cauzată de o boală necruțătoare, tuberculoza. Din păcate, cei doi mari actori nu au mai avut proiecte comune, deși se discuta despre producerea unui nou film, în 1961. Prea târziu, însă. Clark murise pe 16 noiembrie 1960…Dar Vivien Leigh și Clark Gable rămân în continuare idolii unor generații întregi de cinefili, captivați de excelenta combinație dintre cele două suflete-pereche ale marelui ecran, ce strălucesc în cel mai iubit film al tuturor timpurilor,
PE ARIPILE VÂNTULUI.

2. Leslie Howard, actor englez, la fel ca și Vivien Leigh, i-a fost și el partener în PE ARIPILE VÂNTULUI, jucând rolul visătorului gentleman Ashley Wilkes, de care Scarlett O’Hara e profund îndrăgostită. De fapt, și Vivien Leigh simțea o admirație imensă față de Howard, ea dorindu-și să joace cu el în filme englezești produse în anii `30. Leslie a fost unul din idolii actriței, dar, din nefericire, el a murit într-o misiune de spionaj în 1943, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial. Cei doi au putut fi pentru ultima oară imortalizați împreună în fotografii în cadrul unei transmisii radio la NBC, în 1942.

3. Laurence Olivier a fost de departe actorul preferat și venerat de Vivien Leigh, sau, altfel spus, iubirea vieții sale. S-au cunoscut pe scena unui teatru londonez, în 1935, iar în 1937 aveau să joace în primul lor film împreună, FLĂCĂRI DEASUPRA ANGLIEI. Din prima clipă în care l-a văzut pe Olivier, Vivien știa că trebuie să îi devină soție. Deși ambii erau căsătoriți și aveau copii cu partenerii lor, Vivien și Larry au devenit amanți, stârnind un imens scandal în Anglia. După al doilea lor film împreună, 21 DE ZILE ÎMPREUNĂ, lucrurile începeau să devină clare. Vivien s-a mutat cu Olivier într-un apartament, neputând sa își mai ascundă dragostea. În 1940 ambii obțin divorțul de foștii parteneri și se căsătoresc imediat. Singurul lor film în calitate de cuplu oficial este LADY HAMILTON, din 1941, unde îi întruchipează pe lordul Nelson și, respectiv, pe Emma Hamilton. De asemenea, Vivien și Olivier apar în ROMEO ȘI JULIETA pe Broadway, în 1940, și aveau în plan să joace împreună în „Rebeca”, o producție a lui Alfred Hitchcock, cel care îi oferise lui Vivien și un rol în „Notorious”. Din păcate, ea nu a mai putut lua parte la niciuna dintre pelicule. Se spune că lui Olivier i-a displăcut profund marele succes al lui Vivien cu PE ARIPILE VÂNTULUI, și că s-a simțit chiar gelos pe reușita ei profesională. Probabil din cauza presiunilor soțului său, Vivien nu a mai jucat în niciun film de la Hollywood, încălcând contractul de șapte ani cu Selznick. Este regretabil că o femeie atât de frumoasă și dedicată meseriei sale a renunțat la o carieră glorioasă în imperiul celei de-a șaptea arte. În schimb, Vivien a preferat teatrul londonez, jucând în multe piese shakespeariene alături de Laurence Olivier. El a fost de altfel numit în 1947 „Sir” de regina Marii Britanii, iar Vivien, „Lady”, devenind cuplul preferat al englezilor. Vivien avea, însă, grave probleme de sănătate, suferind mai multe pierderi de sarcină. În plus, tuberculoza și maniaco-depresia începeau să își facă simțită prezența pe la jumătatea anilor `40. După doar șase ani de la gloria ARIPILOR DE VÂNT, Scarlett O`Hara nu mai rămăsese decât o umbră. Vivien era de nerecunoscut. Începea să își arate vârsta, iar suferința interioară ieșea la suprafață prin chipul său melancolic. Vivien a luat în serios rolul nevroticei Blanche DuBois, jucând în versiunea de teatru și film a piesei lui Tennessee Williams, UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ, pentru care a mai primit un Oscar. Versiunea teatrală a fost regizată de Olivier, cel care a insistat ca Vivien, ce avea probleme de nervi, să joace rolul unei femei cu dezechilibrate mintal. Acest rol, deși memorabil pentru scurta carieră cinematografică a actriței, a dus-o la pierzanie. Vivien nu a mai putut ieși din pielea controversatei psihopate Blanche DuBois, iar replicile o urmăreau și noaptea, când nu mai putea dormi. Printre ultimele momente ale Olivierilor surprinse de ziariști este premiera filmului „Prințul și dansatoarea”, în care Larry juca alături de Marilyn Monroe. Este un moment unic pentru presă să aibă reunite într-o singură poză două cupluri legendare – Vivien și Laurence Olivier, Marilyn și Arthur Miller. În 1960, după 20 de ani de mariaj, soții Olivier divorțează, el recăsătorindu-se cu actrița Joan Plowright. Vivien nu l-a putut uita niciodată, chiar dacă și-a găsit alinarea în brațele partenerului său de teatru, Jack Merivale.

4. Robert Taylor este un alt actor alături de care Vivien a strălucit pe marele ecran. Cei doi au apărut împreună în STUDENT LA OXFORD (1938) și în PODUL WATERLOO (1940), cel din urmă fiind filmul preferat al amândurora. Între Vivien și Robert Taylor a fost o relație foarte bună, ambii simțindu-se mulțumiți că au putut forma un cuplu iubit de milioane de oameni (în China, PODUL WATERLOO este unul dintre cele mai vizionate filme). Rolul balerinei Myra Lester, ce trăiește o tragică poveste de dragoste alături de colonelul Roy Cronin, i-a copleșit pe cinefili decenii la rând și ar fi fost bine dacă acesta nu era ultimul film produs de Vivien la Hollywood, în anii `40. Pesemne că atrița a fugit de entuziasmul admiratorilor săi, care nu se mai săturau să o urmărească în cinematografe. Nimeni nu s-ar fi așteptat că sfârșitul războiului va aduce o transformare dramatică a lui Vivien Leigh…

5. Marlon Brando a fost un alt actor pe care Vivien l-a admirat foarte mult. Deși între cei doi nu a existat decât o relație profesională, Brando scrie în cartea sa că i-a plăcut foarte mult de Vivien Leigh, dar că a respectat-o pentru că era căsătorită cu Olivier. Vivien și Marlon au fost doi parteneri explozivi în drama psihologică UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ (1951), iar publicul a elogiat interpretările artistice memorabile ale ambilor actori. Marlon Brando a fost mai mult un apropiat al lui Laurence Olivier, pe care obișnuia să îl viziteze la reședința sa și a lui Vivien.

6. Actorul englez Rex Harrison i-a fost partener lui Vivien în două filme englezești de succes, STORM IN A TEACUP (1937) și SIDEWALKS OF LONDON (1938), dar și un bun prieten în viața reală. Cei doi s-au cunoscut în 1936, iar el s-a îndrăgostit de ea (și probabil că ar fi cerut-o în căsătorie, dacă Vivien nu era obsedată de Laurence Olivier). Rex Harrison a avut mereu numai cuvinte de laudă la adresa lui Vivien, spunând că era de o frumusețe răpitoare și că el nu simțea o dragoste platonică față de ea, ci ceva cu mult mai incitant. El a fost cel care a asemănat-o pe Vivien cu o pisică, recunoscând că ea este adorabilă și când „toarce” și când „zgârie”. Harrison venea deseori în casa soților Olivier alături de două dintre nevestele sale, actrițele Lili Palmer și Kay Kendall, cea din urmă fiind o foarte bună prietenă a lui Vivien Leigh, dar care a murit la doar 33 de ani, de leucemie. Vivien l-a însoțit pe Rex la premiera unuia din filmele sale, capodopera „My Fair Lady”, dovedind că prietenia lor a rămas intactă. Rex Harrison își amintește, în autobiografia sa, că pe vremea când jucau împreună în filme, ca doi tineri și frumoși actori englezi, el o conducea acasă de la studio privind-o intens, pentru că era deosebit de frumoasă și încântătoare, în timp ce Vivien vorbea întruna de Olivier. Este evident că Rex Harrison s-a simțit dezamăgit că din cele șase soții pe care le-a avut, niciuna nu a putut urma prototipul impus în memoria sa de Vivien Leigh. Cea mai semnificativă scenă a lor este din SIDEWALKS OF LONDON, unde tânăra dansatoare Liberty îi face ochi dulci unui impresar chipeș (Harrison), seducându-l și dându-i un sărut pasional. Era interesant dacă i se aducea în acel moment un tensiometru lui Rex Harrison, pentru că se vedea foarte clar că fusese răvășit de scena de dragoste. De fapt, una din biografiile lui Vivien (cea scrisă de Michelangelo Capua) prezintă o informație foarte interesantă. Se pare că frumoasa actriță ar fi avut multe scene de dragoste cu Rex Harrison în film, și că acestea ar fi fost urmărite atent de iubitul ei Larry, din culise. Din păcate, scenele cu săruturi au fost tăiate (inexplicabil) la montaj, astfel că în varianta finală au rămas doar două scene scurte de tandrețe între Vivien și Rex. Mai trebuie spus că englezii au încercat să imite seria de comedii de mare succes „The Thin Man”, cu Myrna Loy și William Powell, realizând STORM IN A TEACUP. Ar fi fost frumos dacă Vivien și Rex ar fi devenit și ei protagoniștii unui șir de comedii polițiste, în compania unui câine inteligent. Dar, proiectul a fost abandonat după primul film. Chiar și așa, STORM IN A TEACUP a fost adesea prezentat în cinematografe cu ocazia sărbătorilor de iarnă, iar SIDEWALKS OF LONDON a conturat mai bine reputația de actriță excelentă a tinerei Vivien Leigh.

7. Conrad Veidt, actor german, a fost un partener special pentru Vivien Leigh. El măsura peste 1.90 m înălțime, avea un trup impunător și o figură absolut remarcabilă, dând o probă pentru a juca în filmul „Dracula”. Cel mai important rol al carierei sale a fost cel al somnabulului Cesare, în filmul mut expresionist din 1919, „Cabinetul doctorului Caligari”. A murit în 1943, la doar 50 de ani, în urma unui infarct, cu puțin timp după terminarea filmărilor la pelicula „Casablanca”, unde a interpretat rolul maiorului nazist Strasser. El a jucat alături de Vivien Leigh în CĂLĂTORIA SUSPECTĂ, interpretând rolul unui baron neamț. Pelicula merită văzută datorită aurei sale de mister, dar și pentru că Vivien întruchipează femeia-vampă, ce cucerește inima neînduplecatului Conrad Veidt. Este un film noir de spionaj, tipic englezesc, încărcat cu momente de suspans și cu scene frumoase de dragoste, din care ies în evidență cei doi actori minunați.

8. Vivien și Warren Beatty au jucat împreună în penultimul ei film, O NOUĂ PRIMĂVARĂ (1961), ecranizare după un roman al dramaturgului Tennessee Williams. Este prezentată povestea de dragoste dintre o actriță americană bogată, aflată la apusul carierei sale, și un gigolo italian. Criticii au fost aspri cu subiectul controversat al filmului, dar fanii au admirat jocul actoricesc perfect, ca de obicei, al lui Vivien. Actrița a avut cuvinte de laudă la adresa tânărului Beatty, dar nu admitea întârzierile lui repetate la filmări. Jill St. John, una dintre actrițele din film, și-a exprimat admirația față de talentul și distincția lui Leigh, dar aceasta din urmă a îndepărtat-o cu răceală, refuzând să schimbe câteva vorbe în culise cu roșcata debutantă.

9. Lee Marvin a fost partenerul lui Vivien în ultimul ei film, CORABIA NEBUNILOR (1965). Cea mai semnificativă scenă a lor este aceea în care doamna Treadwell (Leigh) este asaltată de Tenny (Marvin), care, amețit de băutură, o confundă cu o prietenă. În acel moment, furia lui Vivien iese la suprafață ca un vulcan ce erupe. Ea îl atacă și îl pocnește de câteva ori cu un pantof. Scena este memorabilă, dar ea scoate în evidență dezechilibrul mintal al lui Vivien, despre care regizorul Stanley Kramer spunea într-un interviu că făcea frecvent tratamente cu șocuri electrice pentru a se calma, pentru a nu mai tremura și pentru a duce la bun sfârșit o scenă.

10. Charles Laughton i-a fost partener lui Vivien în SIDEWALKS OF LONDON. Rex Harrison, ce a jucat și el în acest film, amintește în autobiografia sa că Vivien îl evita în culise pe dizgrațiosul Laughton, care era prea masiv, având o constituție de „bolovan”. De asemenea, lui Vivien îi era oroare să se sărute cu actorul, cerând să fie scoasă din scenariu orice scenă de dragoste cu el, astfel că s-a ajuns doar la un sărut scurt, pe obraz, plasat abia la sfârșitul filmului.

11. Claude Rains a jucat cu Vivien Leigh în filmul CEZAR ȘI CLEOPATRA (1944). Între cei doi actori a fost mereu o relație amiabilă, întâlnindu-se frecvent pe scenele de teatru londoneze.

12. Stewart Granger a jucat și el în CEZAR ȘI CLEOPATRA, fiind martor la interpretarea energică a lui Vivien în rolul Cleopatrei. Între el și actriță s-a păstrat o prietenie frumoasă pe tot parcursul vieții sale.

13. Kenneth More i-a fost partener lui Vivien Leigh în filmul lui Anatole Litvak, ADÂNCA MARE ALBASTRĂ (1955). Este o peliculă foarte rară, în care Vivien strălucește ca de obicei. Ea interpretează un personaj deosebit de complex – schiază, dansează, cochetează … și încearcă să se sinucidă. Vivien nu a fost mulțumită de această peliculă, pe care a acceptat-o după ce a fost nevoită să renunțe la filmările de la ELEPHANT WALK, fiind înlocuită, din cauza unei căderi nervoase, de Elizabeth Taylor.

14. Kieron Moore i-a fost amant în filmul ANNA KARENINA (1948). Este evident că Vivien a interpretat magistral rolul Annei Karenina, iar Moore a fost întruchiparea perfectă a contelui Vronski. Cei doi actori au format un cuplu foarte reușit în acest film care, contrar criticilor, este cea mai bună ecranizare străină a romanului omonim al lui Lev Tolstoi (chiar mai bună decât cea americană, cu Greta Garbo și Fredric March).

15. Ralph Richardson a făcut la rândul lui parte din producția lui Alexander Korda, ANNA KARENINA, interpretându-l pe soțul înșelat al protagonistei. Richardson a fost un adevărat actor englez, care pe lângă film a jucat și în multe piese de teatru, câștigând respectul și admirația audienței.

16. Peter Finch a fost pentru scurt timp partenerul lui Vivien în ELEPHANT WALK, dar pentru mult mai mult timp i-a fost amant în viața reală. Relația lor a durat de la sfârșitul anilor `40 (după turneul soților Olivier în Australia) și până la jumătatea anilor`50, fiind un frecvent vizitator la Notley Abbey, reședința actriței. Așadar, Finch a ocupat un loc foarte important în sufletul lui Vivien Leigh, fiind, ca și Jack Merivale, un fel de „înlocuitor” pentru partenerul romantic de altădată Larry Olivier.

Aceștia sunt partenerii importanți din puținele filme în care Vivien Leigh a jucat de-a lungul carierei sale artistice. Este regretabil că după o perioadă plină de filme (1935-1944), actrița britanică s-a retras, refuzând să respecte contractul cu Selznick Studios și, odată cu el, o serie de roluri importante la Hollywood. Însă ea rămâne în amintirea tuturor pentru capodopera PE ARIPILE VÂNTULUI (1939) și pentru filmul de top UN TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ (1951), precum și pentru nenumăratele piese de teatru cu care a încântat elita londoneză și nu numai. Vivien va rămâne mereu o imagine iconică a celei de-a șaptea arte, datorită frumuseții și talentului său nemaiîntâlnite la nicio altă actriță.

Notorious (1946)

08 Wednesday Jul 2009

Posted by moniqueclassique in Articles

≈ Leave a comment

Tags

1946, Alfred Hitchcock, Cary Grant, Claude Rains, Ingrid Bergman, Notorious


                Alfred Hitchcock, maestrul suspansului, a fost una dintre figurile emblematice ale Hollywoodului de altădată. Epoca anilor `40-`50 a fost dominată de universul creat de marele regizor și producător american. Unul dintre filmele sale cele mai prețioase este „Notorious”, o producție a anului 1946, care a adus în prim-plan memorabilul cuplu Cary Grant și Ingrid Bergman, doi actori legendari, ce și-au câștigat nemurirea, dincolo de orice barieră a timpului. Pelicula lui Hitchcock, ce îmbină armonios o frumoasă poveste de dragoste cu teribilele secrete de stat legate de practicile naziste, poate fi cu ușurință considerată dacă nu o capodoperă, cel puțin un film noir de top. Intriga este conturată chiar din primele scene, când tatăl Aliciei Huberman, eroina filmului, este arestat de autoritățile americane, fiind acuzat de spionaj nazist. Protagonista, ce dă dovadă de răceala specifică poporului german, nu își plânge tatăl, care își găsește sfârșitul la închisoare, ci dă o petrecere rău-famată, unde își face de cap. Amețită de băutură, excentrica nemțoaică este cucerită de un chipeș invitat, a cărui identitate nu este, la început, cunoscută. T.S Devlin, musafirul nepoftit, se dovedește a fi un detectiv profesionist, el obligând-o pe Alicia să li se alăture autorităților pentru prinderea naziștilor care își construiseră în Brazilia un combinat industrial clandestin. Tânăra fată este greu de convins, pentru că are o fire capricioasă, dar Devlin o face să revină la sentimente mai bune și să îl însoțească în călătoria la Rio de Janeiro. Cazați la același hotel, cei doi trăiesc o minunată poveste de dragoste, transpusă pe celuloid în minute întregi de săruturi și îmbrățișări, un record la acea vreme în materie de scene romantice.                  

             Totuși iubirea nu poate rămâne veșnic netulburată, mai ales atunci când ai o datorie majoră față de securitatea globală, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alicia este forțată de contextul nefericit să își schimbe atitudinea infantilă de dinainte, și să devină o adevărată spioană, capabilă să își ducă misiunea până la capăt, oricât de periculoasă ar fi aceasta. Ironia sorții face ca această fiică de nazist să devină o luptătoare anti-nazistă, cauză pentru care își pune în pericol și viața. Alicia își dă seama de responsabilitatea imensă pe care o are și încearcă să nu își dezamăgească superiorii. De aceea, este capabilă de orice sacrificiu, de orice concesie, ajungând chiar să se mărite cu unul din vechii săi adoratori, mult mai bătrânul Alexander Sebastian, liderul organizației naziste care conducea uzina clandestină. Alicia își compromite destinul prin căsătoria cu acest domn influent pentru a afla cât mai multe amănunte din culise despre afacerile și proiectele dubioase ale naziștilor. Toate informațiile i le oferea lui Devlin, bărbatul pe care îl iubea cu adevărat, dar pe care nu îl putea avea prea curând. În plus, escapadele prin parcuri, unde se întâlnea cu Devlin sub aparenta necesitate de a raporta noutățile în controversatul caz, nu compensau nefericirea și frustrarea Aliciei de a conviețui cu Alex într-o casă guvernată de diabolica și monstruoasa lui mamă. Tânăra este uimită sa vadă că avea cu greu acces la dulapuri, iar unul din șifoniere nu putea fi deschis, deoarece cheia se afla sub protecția strictă a adevăraților stăpâni ai conacului. Chestiunea nazistă este în sfârșit demascată în timpul petrecerii organizate de Alicia, la sugestia înțeleaptă a lui Devlin, care își face și el apariția, în calitate de vechi prieten al femeii. Alexander nu este deloc încântat de această tânără și atrăgătoare prezență masculină, devenind gelos pe Devlin pentru că își dă seama de intensitatea sentimentelor dintre acesta și Alicia. Cuplul de investigatori își îndeplinește misiunea aproape de perfecțiune, fără a trezi, momentan, nici cea mai mică suspiciune. Alicia reușește să sustragă din brelocul soțului ei cheia către pasajul secret, unde se duce cu Devlin. Ei sunt surprinși să observe că depozitul de vinuri și de șampanie era, în realitate, un depozit de uraniu! Într-adevăr, naziștii fuseseră îndeajuns de inteligenți și de abili încât să ascundă în sticlele de vin praful folosit pentru bombele atomice. Din păcate, un moment de neatenție este suficient ca Devlin să facă o greșeală fatală, el scăpând una din sticlele cu uraniu. Alicia, care stătea de pază pentru a evita sosirea nedorită a vreunei persoane din casă, îl ajută pe Devlin să mascheze teribila eroare, ei ascunzând sticla spartă. În schimb, detectivul ia uraniul vărsat pentru a-l duce ca probă la biroul de investigații. Cei doi nu reușesc să evite venirea neașteptată a lui Alexander, care era însoțit și de unul din valeții săi. Aceștia au intrat în cramă pentru a mai lua câteva sticle de vin și de șampanie. Totuși, Alicia și Devlin știu să își joace cartea până la capăt, atunci când sunt observați de Sebastian. Ei încep să se sărute la intrarea în depozit, pentru a da impresia că ajunseseră acolo dintr-un elan amețitor de pasional din partea lui Devlin față de prietena lui. Alexander devine cu adevărat gelos, dar nu își dă seama ce se întâmplase cu adevărat. Cu toate acestea, plecarea bruscă a lui Devlin de la petrecere stârnește îndoielile doamnei Sebastian, mama lui Alexander.

           Spre final, atmosfera filmului devine tot mai apăsătoare, purtându-i pe cinefili și pe protagonistă în vârtejul hazardului. Alex remarcă lipsa cheii din brelocul său, apoi reapariția acesteia a doua zi dimineața. Suspiciunile nu îi dau pace și, profitând că Alicia doarme profund, el coboară din nou în cramă, deoarece bănuia că se întâmplase ceva grav. Instinctul nu îl înșală, căci el descoperă sticla spartă, ascunsă sub dulap, dându-și seama că una din sticlele cu uraniu, numerotate cu anul de cod 1934, dispăruse. În acel moment, Alexander intră în panică și apelează la mult mai curajoasa lui mamă pentru a-l salva din problema gravă în care se afla. Cei doi pun la cale un plan diabolic, prin care să o omoare pe Alicia. Tânăra urma să fie treptat otrăvită, astfel că în ultima vreme, ea se simțea tot mai amețită. Soția lui Sebastian își dă seama că este omorâtă lent, dar sigur de soțul și soacra ei, după ce aceștia i-au pus în repetate rânduri otravă în ceașca de cafea. Alicia realizează abia acum faptul că ea căzuse într-o capcană mult mai cumplită decât cea pe care le-o întinsese inamicilor ei. Incapabilă să ceară ajutor, și nici să fugă din casa malefică, Alicia își pierde puterile și cunoștința, leșinând pe somptuosul hol de la intrare. Alexander și mama lui, care o bănuise de la bun început pe fată de adevăratele ei interese, o așază în pat pe tânăra aflată în plină agonie. Nimeni nu cheamă un medic, pentru că scopul era ca ea să fie lăsată să moară în chinuri. Totuși, în salvarea Aliciei vine ocrotitorul ei, și, în același timp, bărbatul care a obligat-o să își destrame viața pentru datoria profesională. Devlin își repară greșeala impardonabilă de a o sacrifica pe Alicia pentru binele țării, astfel că el reușește să se strecoare în camera ei, fără să fie văzut de mafioți. Cu toate acestea, la ieșirea din încăpere, unde cei doi își jură iubire veșnică într-o emoționantă scenă romantică, apar Alexander și mama acestuia. Devlin îi obligă să tacă în fața celorlalți naziști, care veniseră să pună la punct o tactică de luptă în favoarea Germaniei. Alex este nevoit să îi lase pe Alicia și pe amicul ei să plece, convins că vor merge toți trei la spital, pentru internarea femeii. Finalul este cu totul neașteptat, căci Devlin pleacă singur cu Alicia, în vreme ce Alexander este obligat să rămână prizonier în casa lui, sub asaltul partenerilor „de afaceri”, dornici să-l lichideze cât de curând posibil, după ce secretul lor a fost demascat de soția-spioană. Hitchcock probabil că s-a gândit la acest final optimist pentru eroii filmului tocmai pentru a arăta că iubirea unui cuplu este, la urma urmelor, mai importantă decât datoria față de țară sau chiar și decât patriotismul exacerbat, dus până la extreme de naziștii dornici să își ajute cu orice preț națiunea să câștige marele război.

           Dincolo de aura misterioasă și captivantă a acestei minunate pelicule sub semnătura inegalabilului Hitchcock, „Notorious” este marcat de lumea cu adevărat notorie a caracterelor tari (așa cum o sugerează și titlul filmului). Triunghiul amoros Devlin (Cary Grant)-Alicia (Ingrid Bergman)-Alexander (Claude Rains, nominalizat la Oscar pentru magnifica lui interpretare), la care se adaugă controversele politice, reprezintă piesa de rezistență a acestei capodopere nemurioare, care a fost și va rămâne în topul filmelor fetiș, pe care le revezi de nenumărate ori, cu o plăcere tot mai mare, lăsându-te copleșit de magia nonculorilor alb și negru, de jocul dintre lumină și întuneric, dintre agonie și extaz.

Recent Posts

  • Peter O’Toole as T. E. Lawrence in “Lawrence of Arabia” (1962)
  • Charlton Heston in “Ben-Hur” (1959)
  • Romy Schneider and Karlheinz Böhm in Sissi, the Fateful Years of an Empress (1957).
  • Lana Turner and John Garfield in the great film noir “The Postman Always Rings Twice” (1946)
  • Audrey Hepburn in “Sabrina” (1954)

Categorii

  • Articles
  • Couples (on and/or off-screen)
  • Creations
  • Famous sisters
  • Legends
  • Movie memorabilia
  • Others
  • Photographers
  • Recommendations
  • Shop
  • Trending on Ebay
  • Uncategorized
  • Vivien Leigh

Archive

Top articole

  • Cupluri celebre: Romy Schneider și Karlheinz Böhm
  • Gene Tierney - frumusețe de divă
  • Am toată filmografia lui Grace Kelly!
  • Loretta Young, una dintre cele mai minunate actrițe din Cetatea Filmului
  • Vivien Leigh, întruchiparea eleganței desăvârșite (partea I)
  • Movie of the Week: Waterloo Bridge (1940)
  • Movie of the Week: The Journey (1959)
  • Recomandarea săptămânii - Tăcerea mării (2004)
  • Am toată filmografia actriței Deborah Kerr!
  • Noaptea iguanei/The Night of the Iguana (1964)

Blogroll

  • Conrad Veidt fan website
  • Conrad Veidt tumblr
  • Conrad Veidt Website
  • DALLAS soap opera
  • John van Dreelen fan website
  • Moniqueclassique Website
  • Vivien Leigh fan website
  • WordPress.com
  • WordPress.org

1933 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1944 1946 1947 1949 1956 1957 1959 Alfred Hitchcock Audrey Hepburn Ava Gardner Barbara Stanwyck Bette Davis book Cary Grant Charles Boyer Christmas movies Cinema magazines Clark Gable Claudette Colbert Conrad Veidt Conrad Veidt Vivien Leigh Dark Journey Dark Journey Deborah Kerr Elizabeth Taylor Frank Capra Fred Astaire Fredric March Gary Cooper Gene Tierney George Brent George Cukor Ginger Rogers Gone With the Wind Grace de Monaco Grace Kelly Greta Garbo Hedy Lamarr Hollywood legends Humphrey Bogart Ingrid Bergman James Stewart Jean Harlow Joan Crawford Judy Garland Lana Turner Laurence Olivier Leslie Howard Loretta Young magazines Marilyn Monroe Marlene Dietrich Monique classique movie memorabilia Myrna Loy Norma Shearer Olivia de Havilland posters Rita Hayworth Robert Taylor Romy Schneider Shirley Temple The Journey Tyrone Power video tribute Vivien Leigh William Powell William Wyler Yul Brynner
January 2021
M T W T F S S
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
« Dec    

Monique classique

moniqueclassique

moniqueclassique

View Full Profile →

Meta

  • Register
  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.com

Blog at WordPress.com.

Cancel
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here: Cookie Policy