North by Northwest (1959) – posters

Tags

1959, Alfred Hitchcock, Cary Grant, Eva Marie Saint, James Mason, North by Northwest

“North by Northwest” is one of the best films ever made by Alfred Hitchcock. The posters reflect two of the most impressive scenes in the film – the plane attack on the cornfield and the escape on Mount Rushmore. It was a very modern film for its time and it was imitated by many thrillers that were produced in the next decades. Cary Grant was also in excellent shape and his numerous action scenes inspired the filmmakers of the 80’s and 90’s. The cold blonde Eva Marie Saint was also effective in the leading female role, even if one would have liked to see Grace Kelly in this. The villain was wonderfully played by James Mason.

Advertisements

Imitation of Life (1959) – posters

Tags

1959, Douglas Sirk, Imitation of Life, John Gavin, Lana Turner, posters

Movie of the Week: Some Like It Hot (1959)

Tags

1959, Billy Wilder, Jack Lemmon, Marilyn Monroe, Some Like It Hot, Tony Curtis

One of the most beloved comedies in cinema history, “Some Like It Hot” was among the last productions that the legendary Marilyn Monroe would star in. This motion picture, directed by the masterful Billy Wilder, reunited the famous and beloved couple of actors, Jack Lemmon and Tony Curtis. Despite the fact that the action in this film happens somewhere in the late 20s (with gangsters and all!), the script, the costumes and the style itself are very modern, and that is why “Some Like It Hot” is still very popular even nowadays. Not just classic film fans, but also people who are very much anchored in modern times will love this motion picture. The film earned an Oscar for Best Costume Design, and it was also nominated for five Academy Awards, for Best Actor in a Leading Role, Best Art Direction, Best Cinematography, Best Director, and Best Screenplay. It also earned three Golden Globes, for Best Motion Picture-Comedy, Best Motion Picture Actor-Musical/Comedy (Jack Lemmon), and Best Motion Picture Actress-Musical/Comedy (Marilyn Monroe). At two hours in length, “Some Like It Hot” is the epitome of pure, high quality entertainment, with many iconic scenes and some trully wonderful shots of Marilyn Monroe, who is delightful and unforgettable while singing the sexy song “I Wanna Be Loved By You”. I might as well add that in the cast you will get to see the legendary actor George Raft (as the leader of the “bad guys”) and also the fantastic comedy actor Joe E. Brown. The script is full of memorable lines, but perhaps the best of all are the ones in the end of the film, when Jack Lemmon, dressed like a woman, is trying to escape from marrying an eccentric millionaire (who supposedly doesn’t know that he is, in fact, a man and not a woman):

[last lines]

Jerry: Oh no you don’t! Osgood, I’m gonna level with you. We can’t get married at all.

Osgood: Why not?

Jerry: Well, in the first place, I’m not a natural blonde.

Osgood: Doesn’t matter.

Jerry: I smoke! I smoke all the time!

Osgood: I don’t care.

Jerry: Well, I have a terrible past. For three years now, I’ve been living with a saxophone player.

Osgood: I forgive you.

Jerry: [tragically] I can never have children!

Osgood: We can adopt some.

Jerry: But you don’t understand, Osgood! Ohh…

[Jerry finally gives up and pulls off his wig]

Jerry: [normal voice] I’m a man!

Osgood: [shrugs] Well, nobody’s perfect!

[Jerry looks on with disbelief as Osgood continues smiling with indifference. Fade out]

Movie of the Week: The Journey (1959)

Tags

1959, Anatole Litvak, Deborah Kerr, The Journey, Yul Brynner

This review was published and revised by me on IMDb.

“The Journey” is a very good film, maybe one of the best movies of the 1950s and certainly one of my top 5 favourites. Produced by ALBY Pictures (a company made by Yul Brynner together with director and producer Anatole Litvak) in the spring of 1958, in Vienna, and released in 1959, this movie was quite popular in his early years. Despite the political problems, which influenced the movie’s success (because the story happens during the Hungarian Revolution, the Cold War), “The Journey” still remains a very good piece of entertainment. Now I am happy to know that it was released by Warner Bros. on DVD, because most of the people who had seen it have longed to own it. The story reveals the problems of a group of travellers from all over the world who are trapped in Budapest during the Hungarian Revolution from 1956. Among them is a very distinguished baroness, who catches the attention of a local Soviet officer. What he doesn’t initially know is that the lady is going through a divorce and she intends to marry her former lover, a Hungarian citizen who is trying to escape from his native country with a fake passport. The situation gets complicated when Major Surov discovers their plan and obliges Lady Ashmore to remain by his side (even arrested!), owing to his great passion for her. One of the most important qualities of the film is the extraordinary chemistry between Deborah Kerr and Yul Brynner, their intense relationship. All their scenes together are very important, but they also reveal the strong feelings, the great passion and love between the characters (Major Surov and Diana Ashmore). Another asset is the script, which is very well written. It was even published as a novel, by the screen player George Tabori. The film keeps its tension from the beginning to the end. At first, we didn’t know if Diana and the other travelers could leave Hungary, because the Communist Major discovers that Diana’s friend, Paul Kedes, is Hungarian and he isn’t allowed to leave the country. The Major falls deeply in love with Diana and this is, in fact, the true reason why he doesn’t want to let her go away. But after he embraces her and gives her one of the most memorable kisses ever seen on screen, he sets free both Diana and her lover. And the end of the film is one of the most dramatic endings ever filmed – the Major and Diana say “Goodbye!”, knowing they will never see each other again. As she arrives at the frontier with all the travellers, including Paul, Surov is shot to death several times by a group of Hungarians (one of them being played by the beautiful Anouk Aimee). Yul Brynner is very handsome and Deborah Kerr is very beautiful, charming, refined, just like an English lady. Yul and Deborah are perfect together. They are one of the greatest couples of the Golden Hollywood. A true movie goer should watch this film. “The Journey” has everything that a good film should have-a great, captivating story, interesting characters, a wonderful direction (Anatole Litvak is, in my opinion, at his best).

Several years ago I uploaded the entire movie on YouTube (and so my channel became very popular), but owing to the copyright problem I was forced to delete it later…

Recomandarea săptămânii – Povestea călugăriței (1959)

Tags

1959, Audrey Hepburn, Fred Zinnemann, The Nun's Story

„Povestea călugăriței”/The Nun’s Story (1959) este filmul despre care se poate spune că i-a schimbat viața definitiv actriței Audrey Hepburn. Ecranizare după romanul omonim al lui Kathryn Hulme, pelicula redă viața unei tinere din Belgia anilor ’30 care, din cauza unei deziluzii în dragoste, decide să se călugărească. Renunțând la viața confortabilă de la oraș, precum și la familia care o iubea (orfană de mamă, Gabrielle avea tot sprijinul tatălui său, un reputat chirurg, și al fraților săi), Gabrielle își dedică o bună parte din tinerețea sa îndatoririlor de călugăriță, fiind cunoscută drept Sora Luke. Din nefericire, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial o răscolește profund, iar pierderea mult-iubitului său tată o determină să renunțe la legătura cu lumea sfântă și să redevină un om obișnuit. Filmul mai prezintă și experiențele călugăriței în Africa, loc unde Audrey a simțit o chemare specială odată cu această producție. Din 1959 și până la sfârșitul vieții sale, Audrey a fost o militantă importantă împotriva sărăciei de pe Continentul Negru. De aceea eu spun că „Povestea călugăriței” i-a schimbat viața lui Audrey, care, din anumite puncte de vedere, are câteva trăsături de comportament în comun cu sora Luke. Vă recomand cu deosebită căldură să vedeți acest film – preferatul meu cu Audrey Hepburn. Este o producție grandioasă a lui Fred Zinnemann, plină de credință și de emoție, și nominalizată la 8 premii Oscar, pentru cel mai bun film, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună cinematografie și culoare, cel mai bun regizor, cel mai bun montaj, cea mai bună coloană sonoră, cel mai bun sunet și cel mai bun scenariu. O peliculă de excepție, ce vă va rămâne cu siguranță întipărită în minte pentru scenele impresionante – adevărate mostre ale umanității.

Recomandarea săptămânii-Mirajul vieții (1959)

Tags

1959, Douglas Sirk, Imitation of Life, Lana Turner, Sandra Dee

Unul dintre cele mai bune filme ale marii actrițe Lana Turner, „Mirajul vieții”/Imitation of Life (1959) este o producție emoționantă a lui Ross Hunter, regizată de maestrul Douglas Sirk. O melodramă autentică, la fel ca și „Madame X”, „Mirajul vieții” ne-o aduce pe Lana în ipostaza unei femei frumoase și greu încercate de soartă, văduvă și mamă a unei fiice angelice și ea. Ambiția protagonistei este să devină o actriță celebră de teatru și pentru aceasta renunță la tot, inclusiv la iubirea adevărată, neglijându-și chiar și propria fiică, pe care o lasă în grija bunei și fidelei sale menajere de culoare, Annie, interpretată magistral de Juanita Moore, cea care are o serie de scene magnifice cu Susan Kohner, în rolul fiicei ei. Ambele actrițe au fost nominalizate la Oscar pentru cele mai bune actrițe în rol secundar. Galeria feminină este îmbogățită și de prezența tinerei și adorabilei Sandra Dee, în rolul fiicei lui Lora (Turner), și despre care fiica adevărată a Lanei spunea că cele două s-au potrivit perfect pe ecran ca mamă-fiică.  „Mirajul vieții” prezintă în oglindă destinele a două mame în relația cu fiicele lor, dar sunt și destule secvențe prezentând-o pe Lora triumfătoare în cariera sa. Recomand acest film pentru că este deosebit de ilustrativ pentru acei oameni care fac sacrificii pentru a ajunge departe, dar care, într-un final, își dau seama că nu a meritat efortul și că tot nu au reușit să găsească ceea ce căutau cu atâta disperare. „Mirajul vieții”, o producție cu încasări uriașe, de peste 25 de milioane de dolari, este un adevărat spectacol vizual, cu peisaje superbe și costume minunate, create de designerul Jean Louis. Muzica este frumoasă, în armonie cu subiectul peliculei – genericul este reprezentat chiar de melodia originală Imitation of Life, compusă special pentru acest film. La toate acestea, se adaugă interpretările magistrale ale actorilor – mai ales ale actrițelor – deasupra cărora stă, însă, un profund mesaj anti-rasist, predominant pe parcursul întregii acțiuni. Vă doresc vizionare plăcută!

Deborah Kerr și Yul Brynner în „Călătoria”

Tags

1959, Deborah Kerr, The Journey, Yul Brynner

Unul din filmele mele de suflet cu un cuplu favorit pentru toată lumea, marii actori Deborah Kerr și Yul Brynner într-un set unic de poze publicitare pentru filmul lor „Călătoria” (The Journey), 1959.

Recomandarea săptămânii – La nord prin nord-vest (1959)

Tags

1959, Alfred Hitchcock, Cary Grant, Eva Marie Saint, North by Northwest

Începem noul an în forță, cu un mare film regizat de maestrul suspansului, Alfred Hitchcock. „La nord prin nord-vest” (North by Northwest) este o producție ce s-a bucurat și încă se mai bucură de o popularitate imensă, la mai bine de 50 de la premieră. Îl veți urmări pe idolul doamnelor, Cary Grant, în tot felul de peripeții, în compania blondei rece și calculate Eva Marie Saint (al cărei rol îi era inițial destinat lui Grace Kelly, însă aceasta a fost nevoită să refuze propunerea, deoarece era deja prințesă de Monaco), ascuzându-se în tren, alergând în lanul de porumb sub o ploaie de gloanțe și pesticide aruncate dintr-un avion suspect (o secvență celebră, preluată și de alți cineaști), participând la o licitație „cu scântei”, ori escaladând Muntele Rushmore. Pe parcursul a mai bine de două ore veți savura momente pline de suspans și acțiune, dar și clipe romantice și, pe alocuri, amuzante. Din distribuție mai face parte James Mason, în rol negativ, ce îi fusese inițial propus marelui actor Yul Brynner – care ar fi fost o alegere infinit mai inspirată. „La nord prin nord-vest” a fost nominalizat la trei premii Oscar, pentru cea mai bună regie artistică/decoruri, cel mai bun montaj și cel mai bun scenariu, 1959 fiind unul dintre cei mai buni ani din istoria cinematografiei (la fel ca și 1939 și 1956), cu multe pelicule de top. Recordul l-a deținut capodopera „Ben-Hur”, cu 11 premii Oscar, însă alte filme de valoare din acel an au fost „Povestea unei călugărițe”, „Unora le place jazz-ul”, „Drumul spre înalta societate”, „Brusc, vara trecută”, „Anatomia unei crime”, „Călătorie spre centrul Pământului”, „Pe țărm” și „Jurnalul Annei Frank”.

Urmăriți „La nord prin nord-vest” și veți avea parte de un film de calitate, marca Alfred Hitchcock, superior filmelor actuale de prost gust, care se doresc a fi thrillere „grozave”.

Clipul video al lunii aprilie – un nou tribut filmului „Călătoria”

Tags

1959, Deborah Kerr, The Journey, Yul Brynner

De-a lungul timpului, am realizat multe videoclipuri cu doi dintre actorii mei preferați, Deborah Kerr și Yul Brynner. Acest cuplu minunat a apărut în două filme memorabile, „Eu și regele” (THE KING AND I, 1956) și „Călătoria” (THE JOURNEY, 1959). Pentru că e prilej de sărbătoare, am ales cele mai frumoase secvențe din „Călătoria”, pe care le-am îmbinat cu melodia rusească tradițională Kalinka.

Filme de legendă – partea VII: Ben-Hur (1959)

Tags

1959, Ben-Hur, Charlton Heston, William Wyler

Unul dintre cele mai de succes filme realizate vreodată, ”Ben-Hur” este o capodoperă istorică, ce a bătut toate recordurile în anul de grație 1959. Pelicula este ecranizare după romanul omonim al lui Lew Wallace, prezentând destinul unui prinț evreu, Ben-Hur, ce ajunge sclavul prietenului său din copilărie, Messala, devenit un om politic corupt și arogant. Acțiunea se desfășoară în timpul lui Iisus Hristos, iar aspectele politice delicate și complexitatea evenimentelor istorice au determinat studiourile MGM să achiziționeze nici mai mult, nici mai puțin decât 40 de scenarii adaptate după roman. Nu aceleași probleme au fost în privința coloanei sonore, ce a fost semnată de maestrul Miklos Rozsa. Monumentala peliculă a fost regizată de William Wyler și a implicat a mobilizare de forțe fără precedent. O parte din film a fost turnat în studiourile Cinecitta, din Roma, inclusiv scena iconică a cursei de care.

În rolul principal este nimeni altul decât marele actor Charlton Heston, restul distribuției fiind alcătuită din actori mai puțin cunoscuți cinefililor. Această peliculă remarcabilă, cu o durată de aproape patru ore, a avut un buget de 15 milioane $. Câștigător a 11 premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal – Charlton Heston, cel mai bun actor în rol secundar – Hugh Griffith, cea mai bună regie artistică a unui film color, cea mai bună cinematografie și culoare, cele mai bune costume într-un film color, cel mai bun regizor – William Wyler, cele mai bune efecte speciale, cel mai bun montaj, cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun sunet), filmul a impresionat publicul încă de la prima apariție în cinematografe, câștigând din vânzările de bilete 90 milioane $. Capodopera lui Sam Zimbalist (producătorul filmului, care a murit înainte de a-și vedea creația terminată) a rivalizat cu filme de top realizate în anul de glorie 1959, cum ar fi ”The Nun’s Story”, “Some Like It Hot”, “Imitation of Life”, “The Diary of Anne Frank”, “North by Northwest”, “Journey to the Center of the Earth”, “Suddenly, Last Summer”.

Varianta din 1959 este un remake după filmul mut de mare succes din 1925, cu Ramon Novarro în rolul evreului Ben-Hur. Pelicula, cu o durată de aproape 2 ore și jumătate, a costat între 4 și 6 milioane $, devenind cel mai scump film mut din istorie. Ca și în cazul versiunii moderne din 1959, producția din 1925 a fost turnată în Italia, dar a durat mai mult – doi ani de zile (din 1923 până în 1925). În plus, în ambele versiuni au existat incidente grave, ca de exemplu accidentări ale figuranților și ale animalelor, în special caii folosiți pentru scena cursei de care, toate acestea ducând la mutarea filmărilor la Hollywood.

În concluzie, ”Ben-Hur” rămâne un film de referință în istoria cinematografiei, o capodoperă ce abordează o temă religioasă delicată, dar al cărei mesaj a fost bine primit de publicul cinefil, indiferent dacă ne referim la versiunea din anii `20, sau la cea realizată aproape de perfecțiune, 35 de ani mai târziu. ”Ben-Hur” este și astăzi considerat un clasic prin excelență, fiind restaurat și distribuit pe DVD, în ediție specială de colecție.