Tags

, , ,

The Good Earth (1937), Luise Rainer, Paul Muni

Unul dintre cele mai importante și mai ample filme realizate vreodată de studiourile MGM, „Ogorul”/The Good Earth (1937) a fost dedicat post-mortem marelui producător Irving Thalberg. Acesta a fost un proiect ambițios al său, însă el nu a mai apucat să îl și vadă pe marele ecran, murind la doar 37 de ani de pneumonie. Filmul este cu adevărat excepțional, iar din punct de vedere tehnic este remarcabil pentru acei ani. Scena invaziei lăcustelor este superb ilustrată și poate fi asemănată cu asaltul păsărilor din filmul „Păsările” al lui Hitchcock, realizat 26 de ani mai târziu. Un mare avantaj al filmului „Ogorul” îl constituie prezența, în rolurile principale, a excepționalilor actori Paul Muni („Omul cu 1000 de fețe”, un fel de substitut al genialului Lon Chaney) și Luise Rainer, câștigătoare a două premii Oscar, pentru pelicula de față și pentru „Marele Ziegfeld”, devenind prima actriţă din istorie care a câştigat două Oscaruri consecutive. „Ogorul” a mai primit un Oscar pentru cea mai bună cinematografie și a fost nominalizat la categoriile cea mai bună regie (Sidney Franklin), cel mai bun montaj și cel mai bun film. Ecranizare a romanului omonim din 1931 al lui Pearl S. Buck, filmul prezintă într-o manieră cât se poate de realistă povestea unei familii de fermieri care se confruntă cu necazurile vieții și cu problemele sociale și economice din China primei jumătăți a secolului al XX-lea, printre scenele ilustrate numărându-se și revolta boxerilor. „Ogorul” este genul de film care te impresionează profund de la prima și până la ultima scenă; la fel ca și „The Inn of the Sixth Happiness”, el reprezintă o veritabilă lecție de viață transpusă pe marele ecran. Este un film profund, ce trebuie urmărit cu grijă și în liniște, întrucât mesajul său puternic străbate granițele spațiului și ale timpului. Este povestea tristă a unei femei ce sacrifică totul – inclusiv respectul de sine – pentru a fi o soție și o mamă bună. Înainte de toate, însă, este povestea unui fermier sărac și ambițios, care progresează treptat și sigur – uneori uitând de unde a plecat. Nerecunoștința lui va fi aspru pedepsită de divinitate, mai ales în momentul în care, din gelozie, își alungă unul din fii de acasă, bănuindu-l că ar avea o relație cu a doua sa soție (el trăind o vreme cu două soții – soția îmbătrânită înainte de vreme, sacrificată ca un animal de pradă, îmbolnăvită de viața grea, și soția tânără și frumoasă, o dansatoare lipsită de pudoare și ahtiată după banii fermierului devenit un afacerist prosper). Urmăriți „Ogorul” și reflectați asupra mesajului acestui film ce este valabil nu doar pentru societatea chineză, dar și pentru lumea în care trăim.

 

Advertisements