Tags

, , , , ,

Sunset Boulevard (1950), Gloria Dwanson, Erich von Stroheim

Unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată, „Bulevardul Amurgului”/Sunset Boulevard (1950) m-a impresionat de la prima și până la ultima scenă. Billy Wilder s-a întrecut pe sine cu această capodoperă, câștigătoare a trei premii Oscar, pentru cea mai bună regie artistică, cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu, și cu alte opt nominalizări, la categoriile cel mai bun actor în rol principal, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună actriță în rol principal, cea mai bună actriță în rol secundar, cea mai bună cinematografie, cea mai bună regie, cel mai bun montaj și cel mai bun film. Această peliculă prezintă într-o manieră cât se poate de realistă degradarea psihică a unui superstar de cinema din perioada filmului mut, Norma Desmond, interpretată de excepționala Gloria Swanson, care merita cu prisosință premiul Oscar. Povestea este relatată post-mortem și în flashback de un biet scenarist de duzină, interpretat de tânărul William Holden, care ajunge să cunoască luxul datorită excentricei actrițe. La un moment dat, însă, el se simte captiv și încearcă să „evadeze” din conacul ei parcă izolat de restul lumii, decorurile și atmosfera sinistră amintind de filmele expresioniste. Trebuie remarcată și prezența maestrului Erich von Stroheim – el însuși un element de originalitate pentru această producție cu totul specială. Ar mai fi de menționat că în film își fac o apariție cameo regizorul Cecil B. DeMille și legendarul Buster Keaton; acesta din urmă pare că împărtășește soarta cea tristă a majorității starurilor filmului mut, care nu au reușit să treacă de testul filmului sonor, modern, și s-au văzut uitate de fani și de cineaști pentru totdeauna. Și, astfel, au rămas în turnul lor de fildeș, îmbătrânind și vizionând la nesfârșit filmele în care jucau rolul principal, pentru a supraviețui din amintirile vremurilor bune de altădată. Un alt element inedit este fragmentul difuzat dintr-un film mut al Gloriei Swanson și regizat chiar de von Stroheim. În plus, numele lui Rudolph Valentino, idolul femeilor din anii ’20, este frecvent menționat, Gloria Swanson fiind parteneră într-o producție cu legendarul actor.

„Bulevardul Amurgului” are un final dramatic, depășind, poate, așteptările publicului. Trebuie să vedeți neapărat acest film – dacă nu ati făcut-o deja -, deoarece este un pilon al cinematografiei hollywoodiene din anii ’50, numărându-se printre ultimele producții de reală calitate și care anticipă decăderea lentă, dar sigură a celei de-a șaptea arte în favoarea noii regine: televiziunea.

Sunset Boulevard (1950), Gloria Swanson, William Holden