Tags

, ,

În colecția mea de cărți și albume cu Vivien Leigh, am regăsit zeci de fotografii inedite cu ea și Laurence Olivier jucând în piese de teatru, în special de William Shakespeare, George Bernard Shaw și Noël Coward. Mare păcat că tehnica din acele vremuri (anii ’30-’40’-’50) nu a permis înregistrarea momentelor glorioase din cariera celui supranumit „cuplul de aur al Marii Britanii”. Totuși, ele au fost imortalizate de fotografi profesioniști, o parte devenind portrete incredibil de reușite. „Macbeth”, „Titus Andronicus”, „Hamlet”, „Romeo și Julieta”, „Visul unei nopți de vară”, „Antoniu și Cleopatra”, „Cezar și Cleopatra”, „Dama cu camelii”, „Antigona”, „Un tramvai numit dorință” și multe altele sunt doar câteva dintre piesele de teatru de renume în care a jucat Vivien Leigh, cu sau fără Laurence Olivier. În plus, ea a câștigat premiul Tony pentru piesa de pe Broadway „Tovarich” și, dacă sănătatea i-ar fi permis să trăiască mai mult, ar fi ajuns să câștige și premiul Emmy pentru un rol în televiziune, devenind, astfel, una dintre puținele actrițe din lume distinse cu premiile Oscar, Tony și Emmy.

Este regretabil că teatrul din zilele de astăzi nu mai are capacitatea de a ridica în picioare publicul, iar actorii din noua generație nu mai sunt ovaționați precum maeștrii secolelor anterioare. Modernizarea excesivă a creat o societate superficială și artificială în ultimii ani. Nu îți poți dedica întreaga viață televizorului și calculatorului, ca forme de divertisment. La fel ca și mulți alții, mi-aș dori să ajung să trăiesc acele clipe memorabile când urcau pe scenă Lady Vivien și Sir Laurence Olivier, dar și alți mari actori de teatru (în special britanici), precum Sir John Gielgud, Sir Ralph Richardson, Claude Rains sau Dame Flora Robson, care îi încântau și pe reprezentanții monarhiei britanice, primind de la aceștia titluri nobiliare, în semn de respect pentru munca lor admirabilă. Decorurile și costumele erau fidele fiecărei tematici a unei piese de teatru, iar accesoriile – în special bijuteriile – erau impresionante, la fel ca și machiajul actorilor, care intrau instantaneu chiar și în cele mai dificile dintre roluri. Genialitatea acestor personalități veritabile ale teatrului britanic, printre care se numără și Vivien Leigh, este o sursă de fascinație chiar și astăzi, după atâția ani.

Vivien a renunțat la Hollywood pentru teatru. Nu s-a putut adapta cu stilul de viață american și a preferat să se întoarcă în patria ei, acolo unde a fost extrem de apreciată. Chiar și așa, renumele lui Vivien este dat tot de creațiile celei de-a șaptea arte și este o reală bucurie să vezi o femeie unică strălucind pe marele ecran, în filme nemuritoare, chiar dacă pentru ea piesele de teatru au însemnat trăire autentică și talent desăvârșit. În lumea teatrului, maestru era Laurence Olivier, care, cu fiecare rol shakespearian, intra în cele mai înalte sfere, mulți considerându-l drept cel mai bun Macbeth al tuturor timpurilor. Vivien a încercat să se ridice deasupra umbrei lui uriașe, dar rareori reușea să dețină ea controlul într-o piesă de teatru. Cuplul pe care l-au format timp de mai bine de 20 de ani s-a destrămat tocmai din cauza acestei nesfârșite competiții, în care și criticii de specialitate aveau un rol esențial, prin recenziile și remarcile lor, de cele mai multe ori în favoarea lui Laurence.

Teatrul înseamnă o lume a măștilor, iar Vivien Leigh a învățat de la Laurence Olivier să se dedubleze, uneori personajele punând stăpânire pe sufletul ei și controlându-i existența chiar și dincolo de scenă.

Advertisements