Tags

, , ,

Astăzi, la ora 19:00, cu o oră înainte de a urmări emisiunea preferată („Vrei să fii milionar”) am stat în fața televizorului și am imprimat un nou episod al documentarului „Vedete de cinema” (Stars of the Silver Screen), difuzat de Viasat History. Vedeta zilei a fost marele actor, dansator, coregraf și, spre surprinderea mea, regizor, Gene Kelly.

Voi enumera mai jos punctele tari și punctele slabe ale documentarului de azi:

Puncte tari:

-a venit cu informații noi — astfel, am putut afla și eu că Gene Kelly a regizat musicalul „Hello, Dolly!”, cu talentata artistă Barbra Streisand (deși cei doi nu s-au înțeles deloc la filmări); mi-aș fi dorit să găsesc menționat faptul că veterana Ginger Rogers a făcut propria versiune a acestui musical, pe Broadway;

-a detaliat activitatea lui Gene Kelly din spatele camerelor de luat vederi – cum pregătea el fiecare număr muzical, cât efort depunea pentru fiecare secvență și câtă meticulozitate era în crearea coregrafiei – detalii realmente fascinante pentru orice admirator al acestui gen de filme;

-a scos în evidență calitățile prin care s-a făcut Kelly remarcat – mobilitatea atletică, dinamismul, originalitatea (dansa în haine casual, și nu în frac sau smoking, așa cum ne obișnuise marele Fred Astaire) și dorința lui chiar obsedantă în a prezenta publicului cele mai dificile/neobișnuite mișcări;

-a adus în prim-plan debutul lui Kelly, ce a jucat alături de două dintre divele Hollywoodului, Judy Garland și Rita Hayworth;

-a adus informații și despre perioada de stagnare profesională a lui Gene Kelly (ca, de exemplu, șederea lui mai îndelungată la Paris), precum și despre viața lui de familie (moartea tragică a celei de-a doua soții, când el a rămas să își crească singur copiii mici, abandonând cariera).

Puncte slabe:

-nu mi-a plăcut că documentarul nu a adus în discuție și alte filme decât celebrele musicaluri ale lui Kelly („Ridicăm ancora” – unde a jucat cu șoricelul din desenele animate, Jerry, „În oraș”, „Un american la Paris”, „Cântând în ploaie”); sincer, chiar există multe filme bune ale lui Gene, și care nici măcar nu au fost amintite – de reținut superbul musical cu scene pitorești „Brigadoon” (cu frumoasa balerină Cyd Charisse) și excelentul film „Procesul maimuțelor”, în care, deşi nu a avut rolul principal, a fost, totuşi, o prezență-cheie;

-un punct slab a fost și acela că s-a încercat demitizarea lui Astaire, care a fost prezentat în comparație cu Kelly; acum, sincer, nimeni nu îl va putea înlocui vreodată pe marele Fred Astaire, geniul dansului – Gene Kelly are meritele sale deosebite, dar când îl compari cu regele valsurilor de pe marele ecran, chiar nu poți găsi termenii potriviți;

-la doar 41 de minute, consider că documentarul a fost prea scurt și a trecut prea repede peste anumite informații – nu a venit cu nimic nou despre filmele iconice ale lui Kelly și nici nu a prezentat scene sau fotografii inedite;

-persoanele intervievate – așa-ziși specialiști – nu mi s-au părut bine alese, nu mi s-au părut profesioniști, buni cunoscători ai industriei filmului, și nici persoane carismatice sau cel puțin măcar cu o figură plăcută, cu excepția veteranei Claire Bloom, care a făcut un gest frumos și prin contribuția ei la viitoarea carte despre Vivien Leigh (la care scrie o cunoștință de-a mea din Marea Britanie), ce pare-se că va fi scoasă pe piață anul viitor, cu prilejul celor 100 de ani de la nașterea marii actrițe; Claire spune despre Vivien că era „cea mai frumoasă femeie pe care a văzut-o vreodată”.

Acestea au fost, pe scurt, câteva din impresiile episodului de astăzi. Aștept cu interes episodul următor.

Advertisements