Într-un interviu acordat în august 1936, în timpul filmărilor la Dark Journey, la studiourile Denham din Londra, Conrad Veidt a făcut câteva comentarii referitoare la acest film, după cum urmează (am realizat traducerea din engleză în română, inclusiv a notelor autorului articolului):
„Ne aflam într-un studio ce reproducea excelent magazinele de modă din Stockholm. Domnul Veidt însuși era impecabil într-un costum negru, cu o floare la butonieră. În apropiere stătea adorabila sa parteneră Vivien Leigh, pe care, din câte am înțeles, domnul Korda intenționează să o transforme într-o stea de calibrul lui Merle Oberon.
Despre ce este vorba în filmul pe care îl realizați acum?
Este o poveste de spionaj, ce se petrece la Stockholm în 1918. Sunt un german care pozează drept pacifist, care a fugit din propria-i țară pentru că urăște războiul. În realitate sunt un spion, dar nimeni nu știe asta, nici măcar oamenii de la legația germană. Miss Leigh este și ea o spioană, dar de partea franceză, și nimeni nu o suspectează decât eu. Și apoi mă îndrăgostesc de ea. Este un rol interesant pentru mine, datorită vieții duble pe care o duce bărbatul.
Am fost întrerupți de regizorul Victor Saville, aducând vești că ultimul set de negative nu s-a developat cum trebuie.
Și aceasta înseamnă, spune domnul Veidt zâmbind, că acele scene trebuie să fie refilmate de la capăt.”
Intuiția și cunoașterea detaliată a filmului mă determină să cred că aceasta este scena despre care se vorbea în interviu. (Cum ar fi putut Conrad să nu zâmbească la gândul că va relua momentul romantic al schimburilor intense de priviri cu adorabila sa Vivien Leigh – o pereche de ochi azurii, profunzi, ce întâlnesc o altă pereche de ochi azurii, cu tente spre smarald…)
Din cauza acțiunii extrem de complexe a filmului (al cărui scenariu marele actor Conrad Veidt l-a înțeles la perfecție), în Canada pare-se că a fost scoasă o versiune mai lungă a peliculei, pentru ca publicul să își dea seama mai bine de ceea ce se întâmplă în această splendidă poveste de spionaj, inspirată dintr-un caz real. De altfel, Dark Journey a circulat în „n” variante în întreaga lume – cea mai scurtă fiind de 72 de minute, iar cea mai lungă (încă un mister pentru mine) depășește 90 de minute – existând o versiune de 105 minute difuzată la televizor în anii ’50.