Colecțiile sunt, pentru unii dintre noi (inclusiv pentru mine), cele mai prețioase comori. Ne bucurăm din toată inima atunci când le obținem, și regretăm nespus (poate chiar vărsăm o lacrimă) când ratăm în ultimul moment ceea ce ne doream atât de mult să obținem.

Nu este deloc ușor să fii un colecționar adevărat. Dimpotrivă; trebuie să ai multă stăpânire de sine și să știi ce vrei, dar și să ții situația sub control. Noi, colecționarii, avem uneori o problemă – nu știm să ne oprim. Suntem dispuși să mergem până la capăt pentru a obține obiectul dorit. A fi colecționar înseamnă a ști să licitezi când și cum trebuie, a ști să faci față cu brio concurenței acerbe și, cel mai important, a păstra impecabil obiectele pe care ai dat o avere.

Pe site-urile de licitație de la nivel global, cum este ebay, un obiect care a fost cotat, inițial, la 6 dolari, poate ajunge la aproape 200 de dolari în doar câteva minute sau secunde. Așa mi s-a întâmplat mie de curând, când am ratat cu mâhnire o prețioasă broșură de presă (pressbook, în limba engleză) la unul din filmele mele de suflet, „Călătorie suspectă” (Dark Journey). A fost o persoană care a licitat în ultimele 3 secunde!! și prețul final a depășit așteptările mele. După ce zile întregi eram mândră și sigură că voi obține obiectul, în ultimele ore de licitație am văzut cum totul se poate schimba în mod dramatic. Interesant este că persoana care a vândut pe ebay respectiva broșură (ce are o importanță deosebită pentru orice pasionat cinefil, întrucât conține reclame și poze rare din film) a cumpărat-o, în urmă cu câteva luni, de pe un alt site de licitații. Făcea parte dintr-un set întreg de broșuri despre filmele lui Vivien Leigh, iar acest set s-a vândut atunci cu 320 de dolari.  Unele broșuri pot depăși, însă, și 1.000 de dolari.

O altă broșură de presă pe care mi-o doream mult, dar despre care am aflat că s-a vândut cu câteva luni în urmă (anunțul era vechi, din păcate), era tot cu filmul Dark Journey și avea pe copertă o poză minunată, dintr-o scenă romantică între Conrad Veidt și Vivien Leigh – ea purta o altă rochie de seară, cu care nu am mai văzut-o în varianta actuală a filmului (care a fost tăiat mult din original), iar el era îmbrăcat în smoking, și amândoi erau pe punctul de a se săruta.

În pofida faptului că am ratat aceste două reviste, sunt sigură că le voi obține într-o zi, deoarece voi apela la cunoștințele mele din domeniu. Eu dețin, actualmente, suficiente colecții cu care să mă mândresc, după ani de zile în care mi-am dedicat timpul liber fascinantei lumi a filmului și achiziționării obiectelor relevante pentru gusturile mele în privința creațiilor celei de-a șaptea arte. Dar, când ești colecționar, niciodată nu te mulțumești cu ce ai, vrei mai mult, cauți mai mult, cumperi mai mult, te bucuri mai mult, și apoi îți faci o încăpere specială unde colecțiile capătă un loc onorabil, asemeni unor trofee de pe urma binemeritatei victorii. Și le privești cu drag, ascultând o muzică așa cum numai pe vremuri exista, și evadezi, chiar și pentru câteva minute, într-o lume ruptă de realitate și parcă mult prea frumoasă pentru a fi adevărată…

Advertisements