Tags

Cea mai mare actriță a tuturor timpurilor, Vivien Leigh (1913-1967) a întruchipat eroine cu caractere dintre cele mai diversificate. Explicația pentru care ea și-a jucat de fiecare dată atât de bine rolurile rezidă din faptul că însăși Vivien era asemeni personajelor sale.
În primele roluri, când era o tânără vivace, a interpretat domnișoare frumoase, cochete, șarmante, atractive și îndrăgostite cu toată ființa lor de bărbatul pe care îl vânau demult.
În FLĂCĂRI DEASUPRA ANGLIEI, Vivien joacă rolul Cynthiei, o domnișoară superbă, obedientă față de regina Elisabeta I, în limitele comportamentului său exuberant și, în același timp, ireproșabil. Iubirea vieții ei este în acest film tânărul ofițer naval Michael, interpretat de nimeni altul decât de Laurence Olivier, partenerul de suflet al lui Vivien. Iată, așadar, un prim rol care i s-a potrivit perfect actriței, ce jubila de bucurie atât în fața camerelor de filmat, cât și în viața reală.

În CĂLĂTORIE SUSPECTĂ, Vivien o întruchipează pe Madeleine Goddard, femeia-vampă, o spioană de origine franceză nici pe departe inocentă, ci foarte calculată, conștientă de frumusețea, de puterea ei de seducție și de eleganța desăvârșită (dat fiind faptul că era proprietara unui magazin de haine foarte cochet). Nu este de mirare că Vivien, cu superbitatea sa periculoasă, i-a răpit în acest film inima neînduplecatului Conrad Veidt, ce a interpretat rolul unui baron german, șef al Serviciilor Secrete Germane. Vivien nu a arătat niciodată până acum mai frumoasă ca în acest film. O ființă adorabilă, o adevărată păpușă de porțelan, fragilă și în același timp puternică. Sunt de neuitat scenele în care îi surâde lui Conrad Veidt și când îl copleșește cu săruturi și îmbrățișări tandre, determinându-și partenerul din film să îi facă declarații de dragoste și chiar să o ceară în căsătorie. Vivien este irezistibilă, adorabilă în această excelentă peliculă de spionaj, chipul ei de zână rămânând imprimat pe celuloid pentru eternitate.


În STORM IN A TEACUP, Vivien joacă rolul fiicei răsfățate a unui om politic, și care se îndrăgostește de un jurnalist, interpretat de Rex Harrison. Însuși actorul a mărturisit că s-a îndrăgostit iremediabil de frumusețea și de distincția lui Vivien, a cărei feminitate capătă pe zi ce trece tot mai multă strălucire. Actrița este din nou la înălțime cu acest personaj, pentru că ea însăși începuse să se simtă răsfățata cinema-ului britanic, sub bagheta profesionistă a prietenului ei de o viață, producătorul Alexander Korda.


În 21 DE ZILE, Vivien joacă din nou alături de Laurence Olivier și transmite publicului cinefil emoția și bucuria de a împărtăși această experiență cinematografică alături de bărbatul iubit. Cei doi alcătuiesc în acest film (de altfel, regretabil de slăbuț) un cuplu de tineri plini de viață, care trăiesc momente intense de plăcere și de bucurie pe parcursul a 21 de zile, urmând ca mai apoi Larry (Olivier) să își declare vinovăția pentru uciderea soțului Wandei (Leigh). Adulterul comis de cei doi în film este asemănător cu ceea ce trăiau ei în viața reală, după ce ambii și-au părăsit soții și copiii pentru a trăi ca amanți, fapt ce a scandalizat o perioadă opinia publică britanică.


În STUDENT LA OXFORD, Vivien a jucat rolul cochetei Elsa Craddock. La fel ca și personajul, Vivien a conștientizat că este deosebit de frumoasă și de simpatică, în așa fel încât să îi seducă pe bărbați unul câte unul, inclusiv pe tânărul Robert Taylor. La fel ca și Elsa, când Vivien își pune ceva în cap, mereu îi reușește. Aceasta este și o parte din șarmul ei inconfundabil, animat de un surâs angelic și de o privire tulburătoare, adesea perfidă pentru inimile slăbite ale domnilor.


În SIDEWALKS OF LONDON, Vivien, la fel ca și personajul ei, Libby, și-a dorit cu orice preț să atingă succesul carierei sale, indiferent de sacrificii. Astfel, dintr-o cântăreață de stradă, tânărul personaj ajunge mare artistă de varietăți. În viața reală, Vivien aspiră și reușește să devină, cu multă ambiție și determinare, dintr-o actriță britanică necunoscută, într-o mare actriță hollywoodiană, ce a atins imortalitatea grație interpretării sale magistrale din filmul pentru care va fi recunoscută mereu pe bolta stelelor de cinema.


În PE ARIPILE VÂNTULUI, căci despre el este vorba, Vivien s-a comportat ca o adevărată profesionistă. Ea a dăruit zile și nopți personajului său memorabil, eroina sudistă și mereu cuceritoare, Scarlett O’Hara. Este de departe personajul care i s-a potrivit cel mai bine. Vivien și Scarlett au atât de multe în comun, încât ar trebui să curgă pagini întregi pe această temă. Ambele sunt energice, ambițioase, cuceritoare, irezistibile, inteligente, egoiste, curajoase, fermecătoare; ambele visează la iubiri iluzorii, căutând idealul în plan sentimental; ambele pot fi adorabile, dar și respingătoare (dacă sunt veninoase cu cei din jur); ambele își doresc să fie mereu elegante, ambele sunt optimiste, ambele încearcă cu orice preț să elimine din calea lor persoanele nedorite, ambele apelează la tot felul de trucuri pentru a-i impresiona pe cei din preajma lor; ambele sunt impulsive și adesea de nestăpânit; ambele își doresc să își facă simțită prezența oriunde, oricând și să rămână în amintirea celor care le-au cunoscut; ambele vor să primească tot mai mult de la viață și de la cei pe care îi iubesc; ambele se trezesc prea târziu la realitate; ambele tânjesc după ceva ce nu va putea fi niciodată al lor (în totalitate); ambele sunt luptătoare veritabile, ce nu părăsesc bătălia până ce nu o câștigă și, astfel, să își atingă scopurile… Atât de multe asemănări, încât lista s-ar putea lungi la nesfârșit. Cert este că Vivien este Scarlett cu adevărat, iar intrarea în pielea acestui personaj i-a adus toate beneficiile din lume: un premiu Oscar, reputație, faimă, prestigiu, admirație din partea fanilor, a lumii întregi. Vivien a fost mai frumoasă ca niciodată în capodopera lui Selznick, ea emanând atât de multă energie, vitalitate, dinamism, frumusețe și dorință, încât publicul cinefil nu poate rămâne nereceptiv la toate aceste sentimente, fiind decenii la rând cucerit de entuziasmul îmbietor al actriței și de creația sa absolut remarcabilă, transpusă pe marele și apoi pe micul ecran – Scarlett O’Hara, regina incotestabilă a aripilor de vânt.


În PODUL WATERLOO, Vivien a întruchipat-o pe grațioasa balerină Myra Lester, ce trăiește o tristă poveste de dragoste alături de Roy Cronin, jucat de chipeșul Robert Taylor. Vivien din nou a strălucit de frumusețe, dar nu o frumusețe frapantă ca aceea a lui Scarlett sau a lui Madeleine, ci o frumusețe tinerească, inocentă, pură, imaculată, ce emană bunătate, dar, în același timp, tristețe, pesimism, contrar optimismului debordant al lui Scarlett. Acțiunea filmului este, în mare parte, plasată în timpul Primului Război Mondial. Când a realizat această peliculă a lui Mervyn Le Roy, Vivien era părtașă, ca întreaga umanitate, la Al Doilea Război Mondial, cu mult mai periculos și mai costisitor decât Primul. De multe ori, atmosfera agitată din timpul războiului i-a adus lui Vivien disperare, teamă, nesiguranță, incertitudine, o melancolie ce i-a secătuit puterea și pasiunea de altădată. Vivien nu mai era Scarlett. Devenise, în ultima parte a tinereții sale, o altă persoană, lipsită de curaj și la fel de tristă și de confuză ca și Myra, un personaj care s-a autocondamnat, în final, la moarte, plătind prea scump pentru greșelile sale.


În LADY HAMILTON, Vivien revine la jocul ei plin de vitalitate, dar spre final, decăderea și deziluzia o transformă din nou într-o ființă blestemată de soartă. În această peliculă, ea joacă pentru ultima oară alături de Laurence Olivier, care i-a devenit între timp și soț. Sunt scene în care Vivien, asemeni Emmei Hamilton, este fericită și împăcată cu propria-i persoană, dar sunt și scene în care afișează un chip chinuit de o suferință cumplită interioară, revărsată prin ochii ei ce sclipesc adesea într-un fel diabolic, semn că maniaco-depresia pune încet, dar sigur stăpânire pe viața actriței.


În CEZAR ȘI CLEOPATRA, Vivien și-a împlinit visul de juca rolul reginei Egiptului. Din nou, în prima jumătate a filmului este veselă și exuberantă (depășind-o chiar și pe Scarlett în unele scene), dar în a doua parte este tristă, gânditoare. Se știe faptul că în timpul filmărilor, Vivien a suferit un accident și a pierdut copilul pe care îl aștepta cu Olivier. Din acel moment, ea avea să se transforme definitiv într-o cu totul altă persoană. Cleopatra a fost un preambul la transformările bruște din atitudinea nestatornică a lui Vivien Leigh, care în următorul rol nu a mai rămas decât o umbră din ce era odată…


În ANA KARENINA, Vivien a jucat impecabil rolul unei alte protagoniste care se autocondamnă la moarte, din cauza păcatelor săvârșite. Asemeni Anei, Vivien era o femeie neîmplinită, trecută de 30 de ani, neîmpăcată cu viața ei de familie, și căutând cu disperare o nouă iubire, care să o salveze din haosul sentimental în care era prizonieră. La fel ca și Ana, Vivien, încă frumoasă, distinsă și elegantă, nu are puterea de a-și înfrunta destinul, comițând greșeli sub imperiul impulsurilor, fără ca mai apoi să se gândească la consecințe. Tristețea din ochii lipsiți de viață și de speranță ai lui Vivien este o schimbare proeminentă, ce nu va mai permite niciodată revenirea la acei ani de glorie ai actriței cuceritoare de inimi.


Într-un TRAMVAI NUMIT DORINȚĂ, Vivien s-a depășit pe sine. Și-a pus pe tavă întreaga sa stabilitate psihică, pentru a da viață unui personaj nebunesc și malefic pentru orice actriță echilibrată. De această dată, Vivien a devenit una și aceeași persoană cu Blanche du Bois, o femeie traumatizată, cu serioase tulburări mintale, condamnată să trăiască, în final, într-un azil de nebuni. Asemeni lui Blanche, Vivien ajunsese să aibă nevoie permanentă de tratament psihiatric, fiind supusă unor ședințe de terapie cu electroșocuri, care i-au distrus sistemul nervos. Vivien a reintrat în atenția cinefililor și a mai câștigat un Oscar, dar toate acestea au costat-o ani grei de nebunie. Mintea ei încețoșată i-a făcut rău nu doar actriței, ci și apropiaților, care cu greu o mai puteau controla. Din acest motiv, Laurence Olivier a decis să divorțeze de firava sa soție, ce a devenit pradă a maniaco-depresiei.


În filmul mai puțin cunoscut ADÂNCA MARE ALBASTRĂ, ea joacă rolul unei femei ce încearcă să se sinucidă, fiind nefericită în căsnicie. Din nou Vivien este supusă unei interpretări obositoare pentru psihicul ei debil. În zadar caută un amant (ca și în viața reală, de altfel), căci acesta nu are puterea de a o salva, ci, din contră, mai mult rău îi face. Vivien o întruchipează perfect pe Hester Collyer, o femeie trecută de 40 de ani, cu grave probleme sentimentale, peste care încearcă să treacă, însă cu dificultate. Gândul sinuciderii este o constantă în viața ei, la fel și răceala propriului soț, preocupat (asemeni lui Olivier) mult prea mult de cariera sa decât de necesitățile soției.


În O NOUĂ PRIMĂVARĂ, Vivien afișează un chip totalmente schimbat de suferință. Acum, ea nu mai seamănă deloc cu ce era odată. În acest film, Vivien joacă rolul lui Karen Stone, o actriță ajunsă, ca și ea, la apusul carierei sale artistice. Frustrarea cauzată de trecerea severă a anilor se vede și pe chipul actriței, ce caută cu disperare să își regăsească tinerețea în oglinzile din dormitor, însă fără succes. În lipsa unei ocupații și ca urmare a dispariției soțului, Karen, asemeni lui Vivien (care tocmai divorțase de Sir Laurence Olivier), caută să își ocupe timpul cu un bărbat mai tânăr, în speranța că va umple golul din sufletul său. Această decizie se dovedește a fi riscantă, astfel că ea este cea care are cel mai mult de suferit în final, fiind la un pas să își piardă viața.


În CORABIA NEBUNILOR, Vivien își încheie cariera cinematografică prin interpretarea perfectă a unei alte femei debile mintal și frustrate pe plan sentimental. Dezamăgită de soț și de viață la fel ca și personajul său, Vivien primește ultimele aprecieri din partea cinefililor și criticilor de film, care au rămas impresionați de maniera în care și-a făcut ieșirea din scenă cu acest personaj feminin. Asemeni lui Mary Treadwell, Vivien privește în oglindă un chip obosit și îmbătrânit mult prea devreme de anii lungi și grei de suferință. Acum, nu i-a mai rămas nici măcar speranța. Șocul interior a anesteziat-o complet. Ochii triști, dar încă expresivi, și-au pierdut din strălucirea tinereții și a vivacității specifice lui Vivien, ce copleșise în urmă cu 16 ani întregul imperiu cinematografic. Atunci, toată lumea era la picioarele ei, aducându-i un șir parcă nesfârșit de elogii, asemeni unei zeițe. Acum, ea a pierdut totul. A pierdut, ca și Mary Treadwell, ani importanți din viață, căsătorindu-se cu bărbatul nepotrivit. Iluzia sentimentală i-a întunecat destinul, ce părea a fi atât de promițător… Resemnarea în fața morții este ultima etapă peste care atât Vivien, cât și personajul ei, trebuie să treacă. Sfârșitul decadent, animat doar de trecutul minunat, marcat de perfecțiune, de împlinire, de bucuria și de satisfacția succesului, a răpit trupul, mintea și sufletul lui Vivien, care, doi ani mai târziu, în urma decesului său neașteptat, actrița a cerut să fie incinerată, iar cenușa ei să fie purtată pe aripile vântului…

Advertisements