Tags

, , ,

„Călătoria” (The Journey), produs în 1959, este al doilea meu film preferat, despre care am vorbit mai pe larg într-un eseu, anul trecut. Acum revin la această temă și postez o serie prețioasă de poze din scena mea preferată din film, o scenă plină de romantism și pasiune explozivă între cei doi excepționali parteneri ai marelui ecran, Deborah Kerr și Yul Brynner.

„Călătoria” este un film irezistibil. Îmi amintesc și acum de prima zi în care l-am văzut. De fapt, a fost o experiență unică și inedită. De ce? Pentru că avusesem deja filmul imprimat de pe TCM încă din primăvara lui 2005, dar eu l-am urmărit abia pe 21 decembrie 2007. De fapt, îmi propusesem încă din timpul verii să îl urmăresc, mai ales că îmi cumpărasem la acea vreme și cealaltă peliculă cu Deborah și Yul, „Eu și Regele”. Mă așteptam ca și „Călătoria” să fie un film exotic și devenisem de-a dreptul curioasă să îl vizionez, mai ales că auzisem de faimosul sărut dintre cei doi mari actori și prieteni în viața reală. Dar, pelicula s-a dovedit a fi mult mai captivantă decât m-aș fi așteptat. Cert este că eu îmi dau seama dacă un film este sau nu bun încă din primele minute, iar la „Călătoria” am stat sub tensiune și emoție de la început și până la sfârșit. Numai cu „Pe aripile vântului” și „Podul Waterloo” avusesem trăiri atât de intense. Cert este că acest film mi-a schimbat într-un fel viața, și întreaga vacanță am stat în fața computerului și am căutat poze și articole despre memorabila producție a lui Anatole Litvak. Am ajuns chiar să realizez subtitrarea în limba engleză, un proces foarte dificil, datorită căruia am ajuns să cunosc fiecare secvență din film. Întâi am ascultat replicile actorilor în cască, în paralel le transcriam, apoi le-am copiat în programul de subtitrare din cumputer, apoi le-am sincronizat cu scenele din film, și, în final, s-a văzut rezultatul efortului meu de două săptămâni. A doua zi, pe 22 decembrie 2007, am și făcut primul din cele peste 70 de clipuri video dedicate Deborei, lui Yul și celor două filme ale lor realizate împreună. Și mă pot mândri cu ele pe youtube, unde sunt foarte bine cotate.

Acum am o colecție impresionantă de poze din film și, cu această ocazie, am aflat că există o serie de scene tăiate (ca la toate filmele clasice, de altfel). Sper să găsesc într-o zi varianta completă, originală. Și, mai sper ca filmul să fie scos pe DVD. Deja în Spania se vinde, sub titlul de „Rojo Atardecer” (Crepusculul roșu sau Întârzierea roșie). Un titlu simbolic, plin de semnificații și fidel acțiunii peliculei.

Îmi doresc ca oamenii să vizioneze în număr cât mai mare acest film și, poate, într-o bună zi va fi scoasă pe piață o ediție specială de colecție, în cutie, cu ambele filme jucate împreună de Deborah și Yul, un cuplu exploziv și fascinant.