Tags

, , , ,

Gene Tierney Rex HarrisonUnul dintre cele mai neobișnuite filme romantice realizate vreodată, producția hollywoodiană a anului 1947, „Fantoma și doamna Muir” impresionează prin scenariul inedit, preluat după un roman omonim semnat de R.A. Dick, precum și prin prestația de excepție a actorilor Gene Tierney, Rex Harrison și George Sanders, la care se adaugă și prezența micuței Natalie Wood, în rolul fiicei protagonistei. Pelicula, ce a primit o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună cinematografie, a fost regizată de maestrul Joseph L. Mankiewicz, iar muzica realmente splendidă, adaptată atmosferei ireale din creația cinematografică, a fost compusă de Bernard Herrmann.

Filmul „Fantoma și doamna Muir” este un clasic de excepție, în care realul se împletește armonios cu supranaturalul. Povestea, plasată la începutul secolului al XX-lea în Anglia, o prezintă pe tânăra văduvă Lucy Muir (Gene Tierney) în ipostaza unei femei dornice să o ia de la capăt și să treacă peste suferința de a-și fi pierdut soțul și tatăl fiicei sale, Anna. Frumoasa și distinsa doamnă Muir le anunță pe mama și pe sora răposatului ei soț că își va cumpăra o casă a ei, în care să stea cu Anna și cu servitoarea Martha Huggins. Pe parcursul filmului, observăm că Lucy nu are doar înțelepciune, ci și spirit de aventură, ea preferând să trăiască într-o casă la malul mării, ce era ocolită de toată lumea. Curând, ea avea să afle motivul—casa era bântuită de fantoma fostului ei proprietar, căpitanul de vas Daniel Gregg (Rex Harrison). Deși acesta încearcă să o sperie și să o determine să plece din reședința lui, Lucy Muir dă dovadă de mult curaj, susținând că această casă are tot ce și-ar fi dorit ea. Fantoma căpitanului pare să îi dea tot mai des târcoale în timpul nopții, în dorința de a o vedea mai atent pe frumoasa văduvă. Odată cu trecerea lunilor, între fantoma căpitanului și doamna Muir se naște o afecțiune puternică, o relație foarte strânsă, acesta fiind elementul inedit al poveștii. Simțindu-se familiar cu buna sa prietenă, Daniel Gregg îi mărturisește că a murit accidental, intoxicat cu gaz. El îi cere, în schimb, femeii să păstreze tabloul cu portretul său din camera de zi, pentru că, deși ea iubește nespus această casă, el este cu adevărat stăpân pe proprietate chiar și după moarte.

Într-o zi, rudele doamnei Muir îi fac o vizită, cerându-i să se întoarcă la Londra, pentru că mina de aur nu mai putea produce profitul care să o întrețină în continuare pe Lucy. Această scenă este una dintre cele mai amuzante din film, căci în mijlocul conversației își face apariția fantoma căpitanului. El nu este văzut decât de Lucy Muir, pe care rudele o consideră nebună, observând că ea vorbește de una singură (de fapt, ea vorbea cu fantoma, pe care nu o vedeau și celelalte femei). Cu riscul de a rămâne săracă, Lucy cedează insistențelor lui Daniel și acceptă să rămână în continuare în această casă. Rudele ei o compătimesc și regretă faptul că nu au putut să o convingă să își schimbe decizia. În timp ce se pregăteau să plece, acestea sunt luate de un vârtej care le aruncă pur și simplu din casă. Această scenă comică reflectă puterea căpitanului-fantomă, în special când acesta este furios…

Pentru a-și arăta simpatia și devotamentul față de tânăra lui prietenă, Daniel Gregg îi cere să scrie împreună un roman de succes despre viața lui pe mare. Odată terminat, manuscrisul îi este încredințat, ce reușește să ajungă în biroul editorului, după ce îi cucerește inima autorului de povești pentru copii, Miles Fairley (George Sanders). Acesta aranjează întâlnirea dintre Lucy și editor, ce pare încântat de poveștile marinărești. Mai trebuie adăugat faptul că această publicație îi aparține în întregime doamnei Muir, fără a fi recunoscută, desigur, colaborarea fantomei. După ce i-a făcut acest favor, domnul Miles își petrece tot mai mult timp în compania văduvei. Relația lor ajunge să fie atât de serioasă, încât își fac planuri de nuntă. El îi dăruiește și un tablou pe care i l-a pictat tinerei doamne, în care aceasta apărea în costum de baie. Mândră de talentul galantului Miles, ea decide să atârne tabloul lângă portretul căpitanului. Din nefericire, relația dintre ea și fantomă se răcește în timp, astfel că Daniel decide să iasă din viața femeii, gelos, dar resemnat cu noua ei alegere pe plan sentimental. Într-o noapte, el vine la patul ei și îi spune, aproape de chipul ei, de parcă ar fi vrut să o sărute, că întâlnirea lor a fost doar un vis. Curând, însă, Lucy își dă seama că a greșit încercând să aibă o relație cu Miles, deoarece acesta era deja căsătorit! Șocul femeii a fost puternic, mai ales când a aflat că scriitorul era un Casanova înrăit. Cu durere în suflet, Lucy își jură să nu se mai apropie niciodată afectiv de alt bărbat.

Anii trec, iar fiica sa, Anna, devine o tânără frumoasă și cuceritoare. După ce își termină studiile universitare, ea îi face o vizită mamei sale, căreia îi spune că se va căsători cu un ofițer naval. Cu acest prilej, însă, Anna îi spune lui Lucy că și ea a vorbit cu fantoma căpitanului în „visele” ei, ceea ce dovedește că Daniel Gregg a fost apropiat de amândouă.

Spre finalul peliculei, se mai face un salt în timp. Lucy, acum o femeie bătrână, primește o scrisoare de la fiica sa, care avea la rândul ei o fată. Nepoata doamnei Muir se numește tot Lucy și urmează să se mărite cu un căpitan de avion. Bătrâna Lucy este în continuare îngrijită de loiala ei servitoare, Martha (care este și ea foarte în vârstă). După câteva clipe, venerabila doamnă Muir își dă sufletul în camera ei liniștită, dormindu-și, de  acum, somnul de veci. Cea mai emoționantă scenă este aceea în care fantoma căpitanului vine din lumea de dincolo și ia cu el sufletul tânăr al frumoasei doamne Muir, lăsând acel trup bătrân, inert, pe sofa. Acum, cei doi își pot trăi în sfârșit fericirea de cuplu. Uniunea lor nu ar fi putut fi posibilă când Lucy era în viață, pentru că atât ea, cât și Daniel făceau parte dintr-o altă lume. Dar, din acest moment, amândoi aparțin veșniciei, rămânând suflete-pereche pentru eternitate.

Prin urmare, această superbă realizare cinematografică a adus pe marele ecran una dintre cele mai controversate probleme ale umanității—existența lumilor paralele, întrepătrunderea dintre prezent și trecut, dintre real și ireal. Povestea de dragoste dintre Lucy Muir și Daniel Gregg poate fi văzută, însă, și ca o alegorie la dorința femeii de a găsi împlinirea în dragoste, sentiment ce a fost rănit de experințele nefericite din viața ei reală. De aceea, ea a simțit nevoia regăsirii fantasmelor din vis, care îi eliberau sufletul chinuit de povara încercărilor lumești. „Fantoma și doamna Muir”, cartea și filmul, merită, așadar, observate cu atenție, dar în special de un public elitist, de lectori inițiați, care au posibilitatea de a cunoaște în profunzime comorile spirituale, născute din arta pură.

Advertisements