Tags

, , , ,

LauraUnul dintre cele mai interesante și mai misterioase filme noir ale anilor `40, „Laura” este o producție hollywoodiană de mare succes, ce a propulsat-o pe tânăra și frumoasa actriță Gene Tierney printre primele locuri la capitolul notorietate. Regizată de Otto Preminger, pelicula îi mai are în distribuție pe Dana Andrews, Clifton Webb și Vincent Price. Pe lângă superbele costume ale eroinei, se mai remarcă și senzaționalele decoruri ale lui Lyle Wheeler (ce a încântat publicul în special cu filmul „Pe aripile vântului”, pentru a cărui regie artistică a fost recompensat cu un Oscar). Opulența, distincția, pasiunea, gelozia și misterul sunt cuvintele ce descriu cel mai bine acest film remarcabil. Simbolul acestei producții cinematografice de mare succes este tabloul lui Gene Tierney (interpreta Laurei Hunt), ce îți taie răsuflarea de la prima privire (această idee bine gândită a tabloului a fost, pare-se, preluată după filmul „Pe aripile vântului”, unde și actrița Vivien Leigh, în rolul lui Scarlett O’Hara, avea un portret splendid și impozant, ce domina camera soțului ei, Rhett Butler). Acest tablou al eroinei este cel care îl determină pe locotenentul Mark McPherson (Dana Andrews) să continue cercetările în cazul oribilei crime în care Laura a căzut victimă. Mânat de obsesia față de minunatul chip feminin, Mark îi ia rând pe rând la întrebări pe suspecți. Primul dintre aceștia este un important om de presă, pe nume Waldo Lydecker (Clifton Webb), un apropiat al Laurei. Al doilea suspect este chiar mătușa înstărită a Laurei, distinsa doamnă Ann Treadwell (Judith Anderson), ce ar fi putut comite o crimă pasională, deoarece era îndrăgostită de Shelby Carpenter (Vincent Price), iubitul nepoatei sale. Cel din urmă devine și el suspect în acest caz deosebit de complicat, întrucât criminalul a avut grijă să nu lase urme. McPherson și posibilii asasini vizitează apartamentul unde a fost comis omorul, dar la fața locului nu este găsită nicio probă care să ajute investigația. Însă, tabloul Laurei stătea, suveran, într-una din imensele încăperi, ascunzând, parcă, secretele dispariției tragice a eroinei. Filmul impresionează tocmai prin acest contrast, între frumusețea aproape ireală a acestei femei, ce poate stârni pasiuni, și moartea ei deosebit de brutală, comisă de un criminal cu sânge rece.

O scenă-cheie în desfășurarea acțiunii este cea în care Mark și domnul Lydecker se duc la restaurantul unde jurnalistul a întâlnit-o pentru prima oară pe Laura. O vedem cu adevărat pe Gene Tierney, în toată splendoarea ei, abia după aproape 20 de minute. Detalierea relației dintre ea și Waldo este extrem de importantă, mai ales că este relatată povestea inițială a femeii. Astfel, Laura apare în ipostaza unei tinere femei de afaceri care, dorind să facă publicitate la stiloul pe care compania ei l-a produs, apelează la domnul Lydecker, un nume cu rezonanță în presa locală. El, însă, pare să evite o discuție cu șarmanta domnișoară, refuzându-i, într-o manieră grosolană, propunerea. Dar, după un timp, el își dă seama că Laura avea ceva aparte, pentru că ea era un complex de calități fizice și morale. Prin urmare, Lydecker se duce personal în biroul ei ca să-i ceară scuze, promițându-i, totodată, că îi va sprijini afacerea. Astfel, supravegheată de celebrul ziarist, Laura ajunge pe culmile bogăției și ale gloriei, fiind o figură importantă din crema societății. Dar, tânăra face un pas greșit până la urmă, ea fiind cucerită de un bărbat mult mai tânăr și mai chipeș decât Waldo. Amantul ei, Shelby Carpenter, primește un loc de muncă la agenția ei de publicitate, însă el își dă curând arama pe față, înșelând-o pe Laura, după spusele lui Lydecker, cu un fotomodel pe nume Diane Redfern. Laura cu greu acceptă trădarea lui Shelby, fiind convinsă doar după ce vede un portțigaret auriu pe care Diane i l-ar fi dăruit acestuia. Așadar, acest flash-back a fost foarte util în conturarea intrigii, mai ales că Lydecker îi mai vorbește detectivului și despre un detaliu important—Laura s-a întâlnit cu Diane, căreia i-a fi spus, chiar în ziua morții sale, că va merge într-o vacanță de câteva zile la cabana ei din afara orașului.

Auzind întreaga poveste menită se elucideze oarecum misterul, Mark McPherson se întoarce în casa Laurei, scotocind prin lucrurile ei în speranța că va găsi ceva. Dar, el nu își poate dezlipi ochii de pe tablou, a cărui imagine îi rămâne persistent în minte. Detectivul face o adevărată pasiune față de superbul portret, îndrăgostindu-se profund de imaginea frumoasei femei. La căderea întunericului se produce, însă, un miracol. În casă apare însăși Laura, în carne și oase! La început, McPherson credea că delirează din cauza paharelor de whisky pe care le-a băut, și pentru că își dorea nespus să vadă minunata făptură în viață. Dar, după câteva clipe, misterul este elucidat. Nu Laura a murit, ci fotomodelul Diane, care îi semăna! Prin urmare, decizia ei de a pleca în cabana izolată de restul lumii a fost foarte inspirată, căci i-a salvat viața. Detectivul pare răvășit la vederea, față în față, a tinerei care i-a cucerit inima, dar își dă seama că trebuie să își facă datoria și îi cere să fie foarte vigilentă, deoarece criminalul s-ar putea întoarce. McPherson o întreabă dacă a acceptat să se mărite cu Shelby, dar ea i-a spus că nu încă. Curând, însă, Laura devine suspectă chiar în cazul crimei, deoarece poliția înregistrează o conversație între ea și Carpenter. Cei doi se își dau o scurtă întâlnire, întrucât Laura simțea obligația de a-i spune iubitului ei că este în viață. Dar, McPherson, probabil mânat nu doar de simțul datoriei, ci și de gelozie, îl urmărește pe Shelby până la cabana Laurei, unde este descoperită o armă de foc. Surprins de inspector, Carpenter îi mărturisește acestuia că îi adusese pușca Laurei chiar la ea acasă, dar cea care i-a răspuns a fost Diane. Chiar în acel moment, ea a fost împușcată, astfel că Shelby a fugit de la locul crimei, speriat că el va fi pus sub acuzare. Spre seară, Laura dă o petrecere în cinstea întoarcerii ei triumfale. Aici, ea discută pe Shelby despre armă, și își dă seama că acesta o suspecta de crima asupra Dianei, pe motivul că ar fi vrut să elimine fotomodelul din viața lor de cuplu. La puțin timp, Mark o forțează pe Laura, în văzul invitaților, să meargă cu el la secția de poliție pentru un interogatoriu. Cu acest prilej, tânărul detectiv are ocazia de a se apropia mai mult de Laura. Impulsul iubirii îl determină să facă un gest mai puțin obișnuit, punând o lampă cu lumină foarte puternică pe chipul ei. Pe această cale, el putea să o intimideze pentru a mărturisi dacă ea a comis sau nu crima, dar putea, totodată, observa cu atenție fiecare detaliu, fiecare trăsătură a chipului ei de porțelan. După un schimb intens de priviri între cei doi, Laura și locotenentul McPherson par să se apropie tot mai mult unul de celălalt, el fiind decis să o scoată din lista suspecților. De amintit este și o altă scenă importantă, cea a revederii Laurei cu principalul suspect, domnul Lydecker, ce aproape că leșină atunci când observă că ea este în viață. De fapt, după o anchetă mai amănunțită, ce a necesitat deplasarea inspectorului la casa lui Waldo, aflăm că cel din urmă a comis crima, el dorind să o împuște pe Laura pentru a se răzbuna pe faptul că ea l-a înșelat cu Shelby. Waldo ținea ascuns într-un ceas pușca pe care a folosit-o pentru crimă, dar locotenentul McPherson observă că arma a dispărut. Lydecker simte din nou aceeași gelozie față de relația tot mai strânsă dintre Laura și Mark, fiind dispus de data aceasta să o împuște fără să mai greșească. Detectivul o avertizează să aibă grijă de ea și să stea încuiată în apartament, deoarece Waldo are intenția de a o asasina. După un sărut și o privire tandră, cei doi îndrăgostiți își iau rămas-bun, Mark lăsând-o pe Laura să se pregătească de culcare. Din nefericire, el neglijase un detaliu important—ușa de serviciu, pe unde criminalul intră nestingherit în camera Laurei. Cuprinsă de spaima de a-l vedea pe bunul ei prieten Waldo Lydecker cu pușca în mâini și cu o ură viscerală transmisă din priviri, Laura scoate țipete de disperare, încercând să ceară ajutor. După câteva secunde se aude o împușcătură din apartament, iar poliția, în frunte cu Mark, sparge ușa pentru a intra în hol. Din fericire, Laura nu pățise nimic, arma descărcându-se în timpul confruntării ei cu Waldo. Acesta, la rândul său, nu fusese rănit, dar încă mai avea arma asupra sa și era dispus să tragă în Laura și în Mark. Atunci, poliția a intervenit prompt, împușcându-l mortal pe criminal.

Finalul acestui veritabil film polițist aduce, așadar, rezolvarea unui caz dificil, complicat chiar de revenirea neașteptată a celei crezute decedate. Actrița Gene Tierney a strălucit într-unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa, fiind o emblemă a frumuseții și feminității. Pe lângă scenariul excelent, coloana sonoră impecabilă și decorurile fastuoase, mai poate fi remarcată și combinația reușită dintre Gene și partenerul ei, Dana Andrews, cei doi jucând împreună în cinci filme. Așadar, pelicula „Laura”, câștigătoare a unui premiu Oscar pentru cea mai bună cinematografie în alb-negru (și cu alte patru nominalizări la Premiile Academiei, pentru cel mai bun actor în rol secundar-Clifton Webb, cea mai bună regie artistică a unei pelicule alb-negru, cel mai bun regizor-Otto Preminger și cel mai bun scenariu, adaptat după romanul polițist al Verei Caspari) este o creație imprimată pe celuloid ce a strălucit decenii întregi, captivând publicul cinefil cu magia sa irezistibilă și clasică până în cele mai mici nuanțe.

Advertisements