Tags

, , , , ,

Richard Burton, Sue Lyon, Deborah Kerr, Ava GardnerFilm de referință în istoria cinematografiei americane, „Noaptea iguanei” tratează problemele psihologice ale eroilor, fiecare înzestrat cu un caracter aparte. Distribuția deosebit de valoroasă, alcătuită din nume sonore, ca Richard Burton, Ava Gardner, Deborah Kerr, la care se adaugă și celebritatea regizorului John Huston, au sporit succesul peliculei, de-a lungul deceniilor. „Noaptea iguanei”, filmată integral în Mexic, a primit un premiu Oscar pentru cele mai bune costume, precum și alte trei nominalizări, pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Grayson Hall), cea mai bună regie artistică și cea mai bună cinematografie în alb-negru. Jocul spectaculos al actriței Ava Gardner i-a adus acesteia o nominalizare la premiile BAFTA și la Globul de Aur, la care filmul a mai primit alte patru nominalizări, pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor în rol secundar (Cyril Delevanti) și cea mai bună actriță în rol secundar (Grayson Hall). Ava Gardner a câștigat, în schimb, premiul pentru cea mai bună actriță, la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian.

Subiectul acestei pelicule de mare succes tratează problemele psihico-emoționale ale reverendului T. Lawrence Shannon (Richard Burton), care a fost excomunicat din biserică pentru comportamentul scandalos, ce reiese chiar din prima scenă a filmului, prezentată înaintea genericului. Neavând altă alternativă, Shannon se angajează ca ghid turistic la agenția Blake Tours. El are sarcina de a duce într-o excursie un grup de profesoare, conduse de doamna Judith Fellowes (Grayson Hall). Cea mai tânără pasageră, o adolescentă de 18 ani, pe nume Charlotte, se îndrăgostește de Shannon, și îi face avansuri, urmărindu-l și în camera de hotel pe care o închiriază în timpul unui popas. Psihologia doamnei Fellowes este foarte interesantă. Dincolo de statutul de profesoară și de obligația ei de a avea grijă de Charlotte, femeia pare a fi geloasă pe relația total nepotrivită dintre tânără și domnul Shannon, care era trecut de 40 de ani. Doamna Fellowes îi ruinează viața fostului reverend, certându-l aproape tot timpul și amenințându-l cu pierderea slujbei de la agenția de voiaj. Surpriza neașteptată vine puțin mai târziu chiar din partea lui Shannon, care, în loc să îi ducă pe turiști într-un hotel cu aer condiționat, îi transportă în viteză printr-o junglă mexicană până la hotelul bunei sale prietene, Maxine (Ava Gardner). Deși aceasta își pierduse de curând soțul și închisese localul (care nu avea condiții prea bune de cazare), la insistențele lui Shannon, o veche iubire a lui Maxine, aceasta acceptă să redeschidă localul. Pentru a se convinge că turiștii nu vor pleca de acolo, ghidul ia o piesă de la motorul autocarului, cerându-i lui Maxine să o oprească pe doamna Fellowes din încercarea ei de a suna la agenție, pentru a-l concedia pe Shannon.

Filmul devine cu adevărat interesant odată cu apariția altor două personaje, Hannah Jelkes (Deborah Kerr) și bunicul ei, un nanogenar pe nume Nonno. Cei doi erau artiști—ea, pictoriță, iar el, poet—și își trăiau existența de pe o zi pe alta, fiind la mila celor care le cumpărau operele. Neavând niciun ban, cei doi sunt luați la hotelul lui Maxine mai mult din milă. Personalitatea complexă a lui Hannah îi stârnește curiozitatea și, apoi, simpatia domnului Shannon, care petrece tot mai mult timp în compania ei, spre nemulțumirea geloasei Maxine.

Pe parcursul șederii tuturor acestor personaje în hotel, domnul Shannon are câteva tulburări de comportament, el fiind și un băutor înrăit. Una dintre cele mai impresionante secvențe ale lui Richard Burton este aceea când personajul său, tulburat de prezența insistentei Charlotte, sparge din greșeală un obiect din sticlă, și apoi, fără să fie conștient de ceea ce face, el calcă pe cioburi, tăindu-se la picioare. Intervenția promptă a lui Hannah îl ajută să scape dintr-o situație dificilă cu adolescenta. Loiala doamnă Jelkes îi curăță rănile și apoi ea poartă o conversație interesantă cu Shannon, discutând, în timp ce îi făcea un portret, despre problemele lor de viață.

A doua zi, Hank, șoferul autobuzului, reușește să mobilizeze grupul, luând de la Shannon piesa motorului. Totodată, doamna Fellowes îl anunță pe fostul reverend că nu mai are voie să fie ghid la agenția de turism, căci a fost concediat. După plecarea acestor turiști, rămân în film numai protagoniștii. Odată cu venirea serii, Shannon se simte tot mai tulburat, având o altă ieșire nervoasă. Criza este atât de puternică, încât el trebuie legat în hamac. Susținerea morală a lui Hannah, ce era întruchiparea blândeții și a generozității umane, îl salvează din nou pe Shannon, acesta simțindu-se din ce în ce mai bine după ceaiul pe care i l-a administrat doamna Jelkes. Văzând atracția dintre cei doi, Maxine se simte geloasă și fuge pe plajă, destrăbălându-se cu cei doi tineri mexicani care lucrau pentru ea. În acest timp, Shannon este dezlegat de Hannah, iar aceasta îi povestește despre așa-zisele ei experiențe amoroase. Femeia, ce se apropia de 40 de ani, nu a fost niciodată apropiată cu adevărat de vreun bărbat, rămânând fată bărână. Shannon este uimit de întâmplările din viața ei, și începe chiar să o compătimească. Dar, el se simte și foarte atașat de Hannah, dorind să stea în preajma ei cât mai mult. Shannon capătă o nouă forță, o nouă vitalitate, crezându-se chiar Dumnezeu când eliberează o iguană ce fusese prinsă de oamenii lui Maxine, pentru a fi gătită. Bucuria eliberării animalului este întreruptă de venirea intempestivă a proprietarei hotelului, care se înfierbântase destul după aventura de pe plajă. În scurt timp, bunicul lui Hannah iese din camera sa, rugându-și nepoata să noteze fiecare cuvânt din ultimul său poem. Apoi, terminându-și misiunea artistică, nanogenarul își dă sufletul la lumina lunii, spre tristețea, dar și ușurarea lui Hannah.

După o noapte agitată, așa cum prevăzuse și pictorița, ziua următoare aduce o limpezire a lucrurilor. Hannah Jelkes se pregătește din nou de drum, odată cu înmormântarea bunicului în acel loc, însă Maxine le face ei și lui Shannon o propunere surprinzătoare—să aibă ei grijă de hotel. În pofida facilităților, Hannah nu acceptă ideea femeii și își vede de lungul său drum, refuzând ca Shannon să o însoțească. El îi dă, totuși, crucea lui din aur, rugând-o să o accepte pentru a-și putea plăti călătoria. Hannah primește prețioasa podoabă, dându-i asigurări că i-o va returna. Și, astfel, distinsa femeie pleacă să cunoască locuri și oameni noi, cu multă credință în suflet, în vreme ce Shannon o urmărește cu regret cum aceasta se îndepărtează. După câteva clipe, el intră în camera lui Maxine și îi spune de plecarea lui Hannah. De asemenea, el acceptă să rămână să conducă hotelul alături de Maxine, ceea ce o bucură nespus pe femeie. Finalul este reprezentat de schimbul de replici plin de semnificații al eroilor, Maxine promițându-i lui Shannon că ea îl va ajuta în orice moment de criză. Ceea ce este interesant la această peliculă este faptul că Richard Burton nu se sărută nici cu Ava Gardner, nici cu Deborah Kerr, deși personajul său este, evident, îndrăgostit de ambele femei. Afecțiunea reciprocă a protagoniștilor este transmisă prin priviri, gesturi, gânduri, dar și prin răbufniri ale emoțiilor necontrolate.

Prin urmare, „Noaptea iguanei” este o magnifică realizare cinematografică, în care strălucesc actori de valoare, un regizor maestru și, desigur, scenariul briliant al unui dramaturg de prestigiu—Tennessee Williams. Toate aceste ingrediente asigură succesul și longevitatea acestei pelicule, care de mai bine de 40 de ani încântă publicul cinefil din întreaga lume.