Tags

, ,

protagonistiiUnul dintre cele mai bune filme horror făcute vreodată, capodopera „The Innocents” te ține în tensiune din prima și până în ultima clipă. Deborah Kerr strălucește într-un rol de excepție, al guvernantei Miss Giddens, fiica unui ministru, care a fost angajată de un oficial londonez să aibă grijă de nepoții săi, Flora și Miles, rămași orfani. Regizorul Jack Claiton a preferat să realizeze pelicula în alb-negru, pentru a-i conferi acesteia o aură de mister, de suspans. Miss Giddens vine cu trăsura la conacul impunător, fiind încântată de frumusețea locului, de măreția grădinii pline de pomi fructiferi, de lacul cu trestii și nuferi, de atmosfera liniștitoare. În acest cadru natural unic, ea o întâlneşte pe frumoasa fetiţă pe nume Flora, ce pare a fi un copil adorabil. Flora o însoţeşte pe guvernantă până în casă, unde este întâmpinată de o menajeră, doamna Groose.

Filmul „Inocenţii” are la bază romanul lui Henry James, şi surprinde prin îndrăzneala scenelor şi prin complexitatea de caracter a protagoniştilor, care, aşa cum relevă şi titlul, sunt nişte copii, în aparenţă inocenţi.

În scurt timp, Miss Giddens află că nu are de-a face cu niște simpli copii. Ea primește o scrisoare din partea directorului școlii în care se afla Miles, și din care află că băiatul a fost exmatriculat din cauza comportamentului scandalos. Copilul, deosebit de inteligent, îi face o impresie foarte bună guvernantei, care venise în întâmpinarea lui la gară, alături de Flora. Băiatul pare a fi educat, sensibil, dăruindu-i, cu un zâmbet încântător, un buchet de flori noii sale profesoare. Miss Giddens este, însă, surprinsă de atitudinea misterioasă a copilului, care evita subiectul școlii ori de câte ori era întrebat de aceasta.

Pe parcursul următoarelor zile, lucrurile încep să se schimbe în rău, deoarece la conac își fac apariția fostul vătaf, domnul Quint, și o guvernantă, doamna Jessel. Elementul horror este acela că cei doi sunt fantome, pentru că acești oameni muriseră de mult, dar i-au avut în grijă, o perioadă de timp, pe copii. Treptat, comportamentul inocenților devine tot mai dubios, stârnind teamă și disperare în sufletul guvernantei. Scenele în care apar cele două fantome sunt regizate magistral, simțindu-se în aer atmosfera ireală. Până și natura, în toată splendoarea ei, pare a veni dintr-o lume paralelă. În repetate ocazii, Miss Giddens este înspăimântată să vadă că Flora pare a fi foarte atașată de fantoma fostei guvernante, iar Miles își petrece tot timpul printre porumbei, fiind parcă hipnotizat de malefica fantomă a domnului Quint. În plus, ambii copii adoră să cânte o melodie veche, prin care chemau fantomele din lumea de dincolo. Această melodie se regăsește și în cutia muzicală pe care Miss Giddens o descoperă în pod, în timp ce se juca de-a v-ați ascuns cu Flora și cu Miles. Din păcate, în timpul acestui joc, guvernanta are parte de spaima vieții ei, când vede la fereastră fantoma chipeșului domn Quint. Într-o altă ocazie, Miss Giddens, mergând cu Flora pe lac, o vede pe aceasta cum comunică prin cântece cu fantoma doamnei Jessel. Terifiată de această apariție sinistră din stufăriș, distinsa guvernantă este sigură de faptul că fantomele s-au întors pentru a lua sufletele copiilor. În plus, Miss Giddens află că între cei doi răposați a existat o relație amoroasă și că i-au pervertit chiar și pe copii. Singura cale prin care femeia i-ar putea face pe copii să se îndepărteze de influența malefică a fantomelor ar fi să îi determine pe aceștia să admită prezența spiritelor rele.

Numai că Miss Giddens este pedepsită de stafii, care îi oferă „cadou” cea mai înspăimântătoare noapte din viața ei. La miezul nopții, Miss Giddens străbate holurile întunecate ale casei, ținând doar o lumânare în mână. Ea simte prezența fantomelor și curând le și aude, acestea râzând și scoțând sunete înfricoșătoare. Deși încearcă să intre în camerele din care se auzeau zgomotele, ușile sunt încuiate. Miss Giddens, speriată și amețită, reușește să găsească o cameră liberă, apoi i se confesează doamnei Groose despre aceste apariții neobișnuite. Menajera recunoaște că știe de fantome, dar că i-a fost frică să intervină în calea lor.

Una dintre cele mai neobișnuite și controversate scene filmate vreodată este aceea în care Miles o sărută pe gură pe doamna Giddens, înainte de culcare. Privirea fixă, stranie, a copilului o îngrijorează pe femeie, care este convinsă că spiritul domnului Quint a intrat în corpul băiatului. O altă scenă inedită este aceea în care Miss Giddens, dorind să plece de la conac (sătulă de coșmaruri și de toate problemele scăpate de sub control), intră în bibliotecă pentru a-și lua cărțile, și o găsește pe doamna Jessel plângând. Pesemne că acesta este un semn ca ea să nu plece încă. Acest moment o determină pe Miss Giddens să renunțe la ideea de a părăsi conacul, ea reluând lupta împotriva fantomelor. Din fericire, guvernanta reușește să o ajute pe Flora să scape de influența doamnei Jessel și, după un atac de isterie, copila pare să își revină încet, încet. Miss Giddens o trimite să plece din impunătoarea casă alături de doamna Groose, astfel că în conac nu mai rămân decât ea și Miles. Dispusă să meargă până la capăt cu planul său, guvernanta încearcă să îl convingă pe băiat de existența fantomei domnului Quint. Scena de la seră este foarte semnificativă, pentru că aici, copilul se comportă la fel ca și fantoma vătafului, insultând-o pe Miss Giddens. Însă scena cea mai terifiantă este cea din final. Ajungând în grădina imensă, în plin întuneric, guvernanta îl obligă pe copil să spună numele stafiei, pentru ca aceasta să plece definitiv din viața lor. Tragedia se petrece la puțin timp după aceea, când Miles insultă fantoma urcată pe un postament și o strigă pe nume. Domnul Quint, semănând mai degrabă cu un demon, ia în final sufletul copilului, dispărând definitiv, la fel ca și doamna Jessel. Miss Giddens este profund îndurerată la vederea trupului neînsuflețit al lui Miles, ea simțind până în adâncul inimii sale rănite cumplitul eșec în încercarea de a salva viața băiatului.

În concluzie, filmul „Inocenții” este o magnifică realizare cinematografică, ce a fost ani la rând apreciată, în special de cinefili. Pelicula a fost nominalizată la premiile BAFTA, precum și la Festivalul de Film de la Cannes. Interpretarea Deborei Kerr este absolut magnifică, rolul guvernantei Giddens fiind unul dintre cele mai valoroase din bogata sa carieră artistică.

Advertisements