Tags

, , , ,

 

Deborah John KerrDeborah Kerr        Unul dintre cele mai reușite filme ale actriței britanice Deborah Kerr, „Ceai și simpatie” este adaptare după piesa de teatru omonimă a lui Robert Anderson. Pelicula se bucură nu doar de un scenariu excelent, ci și de un joc actoricesc remarcabil al Deborei și al lui John Kerr (între cei doi nu există vreo legătură de familie, fiind doar coincidență de nume).

         Povestea este copleșitoare, emoționantă, plină de amintiri…

         Tânărul Tom Robinson Lee (John Kerr) se întoarce la colegiul unde a studiat, pentru a lua parte la întâlnirea de zece ani cu foștii săi colegi. Într-o atmosferă plină de veselie, Tom, acum un scriitor foarte apreciat, își amintește de perioada adolescenței, când el s-a îndrăgostit de Laura, soția dirigintelui său, Bill Reynolds. Tom și încă un coleg stăteau în pensiunea soților Reynolds, astfel că toată ziua, în timpul liber, el cânta la chitară, asculta muzică și se uita cu jind la mult-iubita sa Laura (Deborah Kerr), chiar dacă aceasta îi putea fi mamă. Distinsa și frumoasa doamnă avea o mare plăcere în a se delecta cu plantele pe care le avea în grădină, iar Tom îi admira gingășia și bunul simț, calități pe care nu le regăsea la oamenii de vârsta lui. Însă, Tom are o poveste tristă. Rămas orfan de mamă, băiatul este încredințat de tatăl său unui vechi prieten, profesorul Bill Reynolds, care să se ocupe de educația lui. Timiditatea tânărului o pune pe gânduri pe înțeleapta Laura, care află că băiatul nu a fost niciodată îndrăgostit de o fată și că rareori și-a văzut mama. Totuși, el și-ar dori să petreacă măcar câteva clipe în compania Laurei, pe care o stima mult, și chiar își dorea să o însoțească la o petrecere. Tânărul admite că nu știe să danseze, iar Laura se oferă să îl învețe, dar el părăsește apartamentul ei, temându-se de amploarea sentimentelor lui. Puțin mai târziu, însă, adolescentul o urmărește pe frumoasa femeie la plajă, acolo unde ea se întâlnise cu două prietene. Tom se simte foarte jenat când colegii săi îl găsesc tricotând în compania unor doamne mult mai în vârstă, și aceștia încep să îl ia în derâdere. De altfel, porecla lui era „Sister Boy”, adică „Surioara”, din cauza comportamentului său efeminat.

         Într-o după-amiază, tatăl lui Tom, Herb, vine să își vadă fiul cum joacă o partidă importantă de tenis alături de un alt coleg. Bătrânul este surprins să vadă profunda antipatie a celorlalți băieți față de Tom, precum și susținerea lor înflăcărată pentru adversarul lui Tom. Băiatul este inhibat la vederea și la plecarea tatălui său, el pierzând meciul pe care era pe punctul să îl câștige. Laura privește întreaga scenă din mașină, fiind preocupată pentru starea psihică a acestui tânăr deosebit de emotiv. Totuși, ea nu poate nega faptul că simte mai mult decât o simplă simpatie pentru băiat. De fapt, el îi amintește de primul ei soț, cu care se căsătorise când ambii aveau 18 ani. El murise după un an, în timpul războiului, iar această experiență nefericită a schimbat-o și pe ea. Poate că de aceea s-a căsătorit cu un bărbat foarte autoritar, masculin din cap până în picioare. Interesant este că Bill nu îl putea suferi pe Tom și își dorea să scape de el cât mai repede cu putință.

         La puțin timp după meciul de tenis, Tom ajunge la cămin și își găsește tatăl acolo. Acesta încearcă să îi țină lecții de conduită și de morală, interzicându-i să joace rolul unei femei dintr-o piesă de teatru a colegiului. Herb își obligă fiul să sune chiar din casa soților Reynolds pentru a renunța la rol, spre marea tristețe a băiatului, care dorea să își etaleze talentul artistic.

         Spre seară, au loc întâlniri între tineri, care urmau să se lupte într-un fel de joc orchestrat chiar de diriginte. Tom, însă, nu dorește să lupte și este scos din camera sa cu forța, îmbrăcat în pijama, spre amuzamentul colegilor. Camaradul său, Al, încearcă tot posibilul să îl determine să intre în atmosferă, însă Tom fuge de la fața locului. Laura este uluită de cruzimea acestei scene, și, nerezistând, fuge și ea spre casă.

         Într-o altă secvență, Al vine în vizită la dirigintele său, dar o găsește doar pe Laura, și îi spune acesteia că tatăl său vrea să îl mute de lângă ciudatul Tom. De fapt, existau zvonuri că cei doi băieți sunt homosexuali, dar, desigur, această afirmație ar putea fi valabilă doar în cazul lui Al, căci Tom era pur și simplu un tânăr copilăros, imatur și foarte sensibil. Laura are, la rândul ei, o discuție aprinsă cu Bill pe problema lui Tom. Totul a pornit, aparent, de la faptul că Tom i-a făcut cadou Laurei, înaintea lui Bill, cartea pe care aceasta și-o dorea mult. De furie, bărbatul smulge cartea dăruită de tânăr și o distruge. Laura este uluită de bruschețea soțului, ale cărui porniri nu le mai poate înțelege.

         În aceeași seară, dornic să înceteze cu imaginea tânărului efeminat, inadaptat social, Tom vrea să se ducă la barul lui Ellie, o femeie de moravuri ușoare. Dar, înțeleapta Laura își dă seama de planul lui și vrea să îl oprească. Ea îi face o vizită personal acelei Ellie, sub pretextul că vrea un pachet de țigări. După ce o studiază secunde în șir pe femeia care i-ar putea distruge viața tânărului, Laura îi lasă acesteia o floare, pe care a desprins-o din frumosul ei buchet, admirat de focoasa blondă. Realizând riscurile la care se supunea fragilul băiat odată cu întâlnirea sa cu această femeie de moravuri ușoare, Laura pune la cale o întâlnire cu el, la aceeași oră la care el trebuia să se vadă cu Ellie. Îmbrăcată într-o impecabilă rochie verde, Laura îl atrage în apartamentul ei pe Tom și poartă cu el o conversație prin care să-i mențină interesul și să-i distragă atenția de la întâlnirea pe care o avea cu Ellie. Tom este și el îmbrăcat „la patru ace”, dar se simte în continuare jenat în prezența acestei frumoase roșcate, pe care o iubea nespus. Punctul culminant este atunci când Tom, nerezistând pasiunii, o sărută pe Laura și o îmbrățișează, demonstrându-i cât de mult o dorește. Întâlnirea lor romantică este întreruptă de venirea inoportună a lui Bill, întors dintr-o excursie cu ceilalți elevi. Laura reușește să îl scoată din cameră cu bine pe Tom, însă acesta se simte mai frustrat ca niciodată, și pleacă pe o ploaie torențială la localul lui Ellie. Aici, aceasta observă stângăciile băiatului și îl ia în derâdere, amintindu-i de dureroasa lui poreclă. Nerezistând acestei torturi morale fără sfârșit, băiatul ia un cuțit din bucătăria femeii și încearcă să se sinucidă. Din fericire, el este prins la timp de paza colegiului (care se afla în apropierea locuinței lui Ellie) și este arestat.

         A doua zi, tatăl lui Tom revine la cămin și încearcă să afle ce se petrecuse de fapt. Laura și Bill se ceartă din nou pe problema băiatului, astfel că Bill îi reproșează Laurei interesul ei exagerat pentru un copil. Laura, la rândul ei, își critică soțul, acuzându-l că a încercat să îl deformeze moral pe Tom și să-l învețe să aibă o masculinitate improprie, primară, total nepotrivită unui băiat ca el. La puțin timp după aceea, Laura încearcă să îl vadă pe Tom, intrând în camera lui, însă ea descoperă o serie de bilete cu mesaje de adio. Tom avea de gând să se sinucidă…

         Cea mai prețioasă scenă a filmului este aceea în care Laura îl găsește pe Tom într-o pădure din apropierea colegiului, și cei doi vorbesc deschis despre prietenia lor. Interpretarea actriței Deborah Kerr (care jucase acest rol și pe Broadway, cu un succes similar) este magistrală, ea emoționându-ne cu expresivitatea, mimica și cu tonul vocii sale. John Kerr (ce jucase și el frumoasa piesă de teatru pe Broadway, alături de Deborah) ne impresionează, la rândul lui, cu naturalețea și siguranța interpretării sale artistice. Momentul cel mai emoționant este cel în care Laura și Tom se sărută în acest cadru idilic, în inima naturii, iar ea îi spune următoarele cuvinte: „Peste ani, când vei vorbi despre asta [sărutarea], și o vei face, fii amabil…”.

         Finalul filmului este marcat de întoarcerea în prezent a memoriei lui Tom, ajuns acum un tânăr căsătorit și responsabil. El nu ezită să le facă o vizită soților Reynolds, însă descoperă, spre marea lui surprindere, că rămăsese doar Bill, vizibil îmbătrânit. Acesta îi spune că Laura nu mai locuiește cu el, pentru că ea s-a mutat după divorțul lor. În schimb, Bill îi dă fostului său elev (pe care l-a detestat atât de mult în trecut, și pe care nici acum nu îl tratează prea frumos) o scrisoare de la Laura, pe care Tom o citește, în liniște, în grădina femeii. El este entuziasmat să afle că doamna lui mult-iubită i-a citit romanul adolescenței sale, îndemnându-l să își continue cariera literară. Dar ea îl sfătuiește să fie mai temperat, să nu mai fie subiectiv și să prezinte evenimentele așa cum au fost ele, nu cum și-ar fi dorit el să fie, deoarece fiecare om are calitățile și defectele sale, deci nimeni nu este perfect. Ea îi mărturisește că simte că l-a pierdut pe Bill în favoarea lui Tom, și că mariajul ei s-a destrămat din clipa în care l-a sărutat pe Tom. Laura pare a fi cea mai afectată de această situație, căci ea este singură și tristă. În final, femeia îi transmite urări de bine, dorindu-i să aibă o viață frumoasă, plină de realizări. Însă, în ultimul rând, ea nu ezită să îi amintească faptul că „soția și-a păstrat mereu afecțiunea pentru băiat…”.

         Filmul „Ceai și simpatie”, regizat magistral de maestrul Vincente Minelli, este, așadar, o mostră a sensibilității supreme, a delicateții sentimentale, care, în mod ironic, vine chiar din partea unui băiat. Elementul inedit este acela că el se simte atras de o femeie drăguță, amabilă, apropiată, însă mult mai în vârstă decât el, ceea ce ne determină să ne întrebăm—Oare Tom a iubit-o pe Laura ca pe mama pe care nu a mai văzut-o demult, sau ca pe soția ideală din toate punctele de vedere?

Advertisements