Tags

, , , , , , ,

Deborah Kerr Burt LancasterBurt Lancaster Montgomery Clift          Unul dintre cele mai celebre filme clasice ale tuturor timpurilor, „De aici în eternitate” a câștigat opt premii Oscar, pentru cel mai bun film, cel mai bun actor în rol secundar (Frank Sinatra), cea mai bună actriță în rol secundar (Donna Reed), cel mai bun regizor (Fred Zinnemann), cel mai bun scenariu, cel mai bun montaj, cel mai bun sunet și cea mai bună cinematografie în alb-negru, la care se adaugă o listă întreagă de nominalizați—Deborah Kerr, pentru cea mai bună actriță (a pierdut în fața lui Audrey Hepburn, pentru „Vacanță la Roma”), cel mai bun actor (Burt Lancaster și Montgomery Clift), cele mai bune costume (Jean Louis) și cea mai bună coloană sonoră. De asemenea, filmul a mai câștigat două Globuri de Aur (Zinnemann și Sinatra) și un premiu onorific la Cannes.

         Ecranizare după best-sellerul omonim al lui James Jones, pelicula prezintă două povești de dragoste, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial. Acțiunea se petrece în insulele Hawaii, în 1941. Primul protagonist adus în prim-plan este un anume Robert E. Lee Prewitt (Clift), ce întruchipează tipul soldatului inadaptat. Viața lui este deosebit de grea la Schofield Barracks, el fiind veșnic persecutat de căpitanul Dana Holmes, pentru că nu dorea să boxeze ca și ceilalți. În paralel cu destinul acestui personaj este prezentat și bunul său amic, Angelo Maggio (Sinatra), care fusese și el acceptat în așezarea militară. În acest context apare și mâna dreaptă a lui Holmes, sergentul Milton Warden.

          Pe lângă prezentarea detaliată a vieții în armată, filmul ilustrează și o tumultoasă poveste de dragoste între Warden și soția șefului său, Karen Holmes. Conștient de faptul că mariajul celor doi nu mai funcționează de mult, sergentul își permite să devină unul din numeroșii amanți pe care atrăgătoarea femeie i-a avut la viața ei. În această peliculă, actrița Deborah Kerr apare într-o imagine complet nouă, deosebit de sexy. „De aici în eternitate” pune cel mai bine în evidență atuurile fizice ale frumoasei Deborah, care, pe lângă faptul că era înaltă, avea și un corp superb. Partenerul ei, Burt Lancaster, a fost la rândul său un sex-simbol masculin în anii `50. Scena sărutului deosebit de pasional de pe plajă a intrat în istorie, fiind considerată o adevărată premieră pentru acea epocă. Deborah și Burt au emanat magnetism și atracție irezistibilă, sucind mințile publicului. Se pare că nici cenzura nu a mai putut face nimic pentru a evita scenele oarecum indecente la acea vreme, însă acestea sunt privite ca o joacă de copii în zilele de azi. S-a zvonit că înșiși actorii Deborah Kerr și Burt Lancaster ar fi trăit o poveste pasională de dragoste în timpul filmărilor, și nu este de mirare, după numeroasele scene de săruturi pe care le-au avut de împărtășit în film. Actrița era la acea vreme căsătorită și mamă a două fetițe, însă a admis că s-a simțit atrasă de Burt. Cei doi s-au mai întâlnit în două filme, „Mese Separate” (Separate Tables) și „Parașutiștii” (The Gypsy Moths). În cea din urmă peliculă, Deborah și Burt apar într-o scenă nud, simulând un moment de intimitate, fapt ce nu a fost pe placul actriței (care avea să spună adio cinematografiei în 1969, criticând exploatarea sexualității și a violenței în noua orientare a celei de-a șaptea arte, începând cu sfârșitul anilor `60).

          Robert Prewitt este un tânăr sensibil, ce își încântă camarazii cu melodiile interpretate la trompetă. De asemenea, el se îndrăgostește de o fată frumoasă, Lorene (Donna Reed), pe care o întâlnește într-un club de noapte. Cei doi rămân împreună o perioadă, însă destinul îi separă definitiv.

         Prietenul lui Prewitt, Angelo, intră într-un conflict cu sergentul Judson, poreclit „Fatso” (jucat foarte bine de celebrul Ernest Borgnine), ceea ce îl va duce la pierzanie. Tânărul ajunge la închisoare, unde este bătut cu brutalitate de Judson. Rănile lui Angelo sunt atât de grave, încât atunci când îl întâlnește pe Prewitt, după ce a evadat, el moare în brațele prietenului său.

         Revoltat de tragedia lui Angelo, Prewitt decide să îl pedepsească pe cont propriu pe Fatso, pe care îl înjunghie la colț de stradă, într-un loc întunecat. Ziarele încep să scrie despre moartea dubioasă a lui Judson, în vreme ce Robert se face nevăzut zile în șir. Totuși, sergentul Warden îi ia apărarea, acoperindu-i absențele, deși își dă seama că Prewitt l-a omorât pe Judson. Totodată, relația dintre sergent și Karen se răcește, după ce el refuză propunerea femeii de a deveni ofițer și de a o însoți la New York, după divorțul ei de Dana Holmes. Cel din urmă este dat afară din armată pentru persecuțiile și comportamentul nepotrivit pe care l-a avut față de soldații săi, fiind înlocuit de un tânăr mult mai capabil.

          Spre finalul filmului, are loc atacul japonezilor de la Pearl Harbour. Toți soldații americani intră în alertă, inclusiv Prewitt, care iese din casa prietenei sale (unde stătuse ascuns câteva zile). Din nefericire, tânărul moare împușcat chiar de unul din americani, deoarece se furișase în curtea cazarmei, dând impresia că este un inamic japonez. Ultima scenă le aduce față în față pe actrițele Deborah Kerr și Donna Reed, care discută pe un vapor despre război și despre moartea eroică a lui Prewitt. Cele două coroane de flori pe care Karen le aruncă în apă simbolizează speranță, veșnicie, „trecere spre eternitate”…

         În concluzie, filmul „De aici în eternitate” este o peliculă prețioasă în istoria cinematografiei, fiind în același timp o creație clasică și modernă, datorită numeroaselor scene iconice, deosebit de îndrăznețe pentru glorioșii ani `50.

Advertisements