Tags

, , ,

the castDeborah Kerr Stewart Granger

          Unul dintre cele mai reușite filme clasice de aventură, „Minele regelui Solomon” îi are în distribuție pe neuitații Deborah Kerr și Stewart Granger. Pelicula este deosebit de ilustrativă pentru viața nomadă de pe continentul african, unde se aventurează o femeie înstărită, pornită în căutarea soțului ei, pe care îl credea mort. Lui Elizabeth (Deborah Kerr) i se alătură fratele ei, John (Richard Carlson), precum și ghidul lor, experimentatul domn Allan Quatermain (Stewart Granger). Lunga călătorie nu este lipsită de numeroase peripeții, astfel că distinsa doamnă din înalta societate este nevoită să se adapteze condițiilor de vreme—căldura insuportabilă, lipsa apei, deșertul imens. Dar scopul ei este să îl găsească pe Henry Curtis, soțul său.

         Acțiunea este plasată în anul 1897, remarcându-se costumațiile de epocă ale protagonistei. Aventurile prin savane, în mijlocul animalelor sălbatice și printre insecte și reptile periculoase, o determină pe Elizabeth să renunțe la orgoliu și să prețuiască fiecare moment din viață. Deși la început ea nu se înțelegea cu domnul Allan, cei doi ajung să trăiască o poveste de dragoste, fiind conștienți de atracția dintre ei.

         Pe lângă priveliștile superbe oferite de natura luxuriantă, filmul (realizat integral în Africa) mai arată lupta pentru supraviețuire a animalelor, dar și a negrilor. Această peliculă pune mult în evidență lumea triburilor de negri, ferocitatea sau maleabilitatea acestora, după caz. Filmul sugerează și toleranța dintre cele două rase umane rivale—albii și negrii, care se ajută, însă, în situațiile de criză.

         Una dintre cele mai palpitante scene o reprezintă aceea în care grupul ajunge în satul Kalawanna, unde se presupune că s-ar afla Curtis. Dar, din nefericire, oamenii îl găsesc aici pe un criminal căutat de mult timp de poliție, și care era conducătorul tribului deosebit de ostil. Misteriosul domn Smith îi asigură că l-a văzut pe Henry Curtis, dar că l-a lăsat pe acesta să plece în deșert, în expediția sa către minele regelui Solomon. Totuși, călătorii sunt în pericolul de a-și pierde viața, deoarece sunt pe punctul de a fi atacați de negrii canibali ai lui Smith. Din această cauză, curajosul Allan îl ia ostatic pe bărbat, forțându-l să îi călăuzească în siguranță până la ieșirea din sat. Cu toate acestea, Smith încearcă să fugă, și de aceea este împușcat de Allan. Mai grav este că oamenii canibalului sunt pe urmele grupului, pe care doreau să îl prindă. Astfel, în toiul nopții, călătorii se ascund, fiecare cum poate, în copaci, scăpând la limită din mâinile negrilor răzbunători. Elizabeth și Allan se urcă amândoi în același copac, iar a doua zi dimineața își dau primul sărut, neputând să nege că de la ură la iubire nu e decât un pas.

         În timpul călătoriei, grupul se oprește lângă o cascadă, unde frumoasa Deborah Kerr face o baie, după ce își tunde frumosul păr lung roșcat (la care a trebuit să renunțe din cauza insectelor ce i se prindeau de plete). În același loc, își face apariția un negru uriaș, care se oferă să le fie călăuză, fiind un bun cunoscător al zonei. Pe drum, călătorii găsesc pușca lui Curtis, astfel că acesta cel mai probabil murise. De asemenea, ei se aventurează în mijlocul tribului Watussi, deosebit de furibund, condus de un negru autoritar și neîndurător. Deși Allan îi sperie pe negrii cu pușca, aceștia le întind călătorilor o capcană. Unul din servitorii regelui din satul Watussi susține că l-a văzut pe Curtis în peștera unde se aflau diamantele regelui Solomon. Credulii călători cad în plasa țesută inteligent de abilul negru, iar șansele lor de a scăpa cu viață par a fi minime, întrucât ieșirea din peșteră s-a surpat. Spre oroarea lui Elizabeth, aceasta descoperă un schelet uman (care ar fi putut fi chiar al lui Curtis). Din fericire, cei trei călători descoperă o ieșire, ei înotând în cascadă. Pe drum, aceștia se întâlnesc și cu negrul uriaș, ce le fusese călăuză. El se dovedește a fi adevăratul rege al satului Watussi, venit să își recapete tronul de la fratele său uzurpator.

        Cele mai interesante secvențe sunt cele din final. Dansul membrilor tribului Watussi sunt absolut spectaculoase, fiind o piesă de rezistență a filmului, ce arată obiceiurile din inima continentului african. Cu toate acestea, bucuria lor este întreruptă de venirea neașteptată a grupului, însoțit de adevăratul rege. În sat începe o adevărată revoltă, culminând cu o confruntare spectaculoasă între adevăratul rege și uzurpatorul său. Spre mirarea, dar și bucuria celor trei călători albi, regele bun îl înfrânge pe cel rău, și își recuperează, pe această cale, regatul.

        Filmul se încheie cu plecarea spre casă a lui Elizabeth și a celor doi însoțitori ai săi, femeia fiind conștientă că Henry nu se va mai întoarce. În același timp, ea este împăcată cu sine însăși, îndeplinindu-și datoria morală față de soțul pe care nu l-a iubit. Astfel, ea a făcut sacrificii mai mult decât imposibile pentru o femeie—a traversat cu ultimele puteri un deșert parcă nesfârșit, fiind de multe ori pe punctul de a-și pierde viața înțepată de un păianjen uriaș, mușcată de un șarpe sau de un crocodil, sau devorată de vreun leu flămând. Firava doamnă engleză a învățat, pentru totdeauna, legile junglei, dându-și seama că manierele nu sunt mereu un ajutor într-o lume atât de dureroasă cum este realitatea.

         În concluzie, „Minele regelui Solomon” este o peliculă excelentă, ce a avut mare succes în 1950, primind premiul Oscar pentru cea mai bună cinematografie și culoare, dar și un Glob de Aur la aceeași categorie. Este o glorioasă și nemuritoare creație hollywoodiană, ce aduce în prim-plan aventura către necunoscut, la baza căreia vor sta mereu cunoașterea, spiritul de sacrificiu, capacitatea de a comunica cu orice populație și, desigur, hazardul.

Advertisements