Tags

, , , , ,

 

posterKay Kendall Yul Brynner         Talentatul regizor Stanley Donen a demonstrat lumii întregi că este un adevărat creator de cinematografie de calitate. După musicalurile de succes („Cântând în ploaie”, „În oraș”, „Nunta regală”, „Șapte mirese pentru șapte frați”, „Funny Face”, „Kismet”, „Petrecere în pijamale”), marele regizor a coordonat cu profesionalism comedii intrate în conștiința cinefililor, printre acestea numărându-se „The Grass is Greener” și „Șarada”. Actorul Yul Brynner a fost protagonistul a două dintre comediile foarte reușite ale lui Donen—„Încă o dată, cu dragoste!” și „Pachetul surpriză”. Umorul lui Brynner iese la suprafață tocmai prin excentricitățile și seriozitatea sa exagerată, la care se mai adaugă și două partenere apetisante—Kay Kendall (Încă o dată, cu dragoste) și Mitzi Gaynor (Pachetul surpriză).

         Mă voi opri asupra filmul „Once More, With Feeling!”, deoarece este o comedie foarte bine realizată, deși adevărul din spatele camerelor de filmat este mult mai dur. Frumoasa actriță Kay Kendall a murit, la scurt timp după filmări, din cauza unei boli necruțătoare—aplazie medulară. Soțul ei, celebrul actor Rex Harrison, i-a ascuns ani de zile această problemă de sănătate, pentru a nu-i afecta munca acestei actrițe totalmente dedicate rolurilor ei. Din nefericire, însă, Kay, care arăta ca un fotomodel (având 1.75 m înălțime), pe cât de sănătoasă părea la suprafață, pe atât de bolnavă era în interior. Ea a murit la doar 32 de ani, fiind regretată de colegii ei.

         Dincolo de tragedia de după filmări, „Once More, With Feeling” este o comedie muzicală inedită, în care atât Yul Brynner, cât și Kay Kendall strălucesc împreună. El joacă rolul lui Victor Fabian, directorul Filarmonicii din Londra, iar ea este soția lui, Dolly, o harpistă de succes. Chiar din primele minute ale filmului, ne dăm seama că relația dintre cei doi muzicieni valoroși nu funcționează cum trebuie, fiecare având propriile gusturi muzicale. Dolly se duce să susțină o reprezentație la mult-iubita ei harfă, în casa unor prieteni, în vreme ce Victor își face de cap cu o viitoare pianistă. Dolly îi surprinde pe cei doi într-un moment nu tocmai plăcut, și are loc o dispută foarte puternică, în urma căreia tânăra pianistă de 21 de ani gonește pe străzile Londrei, iar Dolly aruncă din apartament toate discurile cu muzica interpretată de Victor. Nici acesta nu se lasă mai prejos, distrugându-i artistei harfa sa. La capătul acestei certe aprinse, Dolly îl părăsește pe Victor, fiind exasperată de toanele și de infidelitățile lui.

         Vreme de un an și jumătate, Victor Fabian suferă de pe urma despărțirii de soția lui și nu mai poate fi capabil să dirijeze orchestra. Problemele se țin lanț, toată lumea dorind ca soții Fabian să se împace, deoarece unul fără celălalt nu au aceeași valoare ca atunci când sunt împreună. Insuccesele reprezentațiilor catastrofale ale, de altfel, talentatului dirijor sunt un fiasco mult prea greu de suportat, așa că agentul lui Victor, Maxwell Archer, îi cere acestuia să găsească o soluție de compromis cu soția sa, pentru a se împăca. Însă conducerea Filarmonicii îl obligă pe Fabian să se retragă, acesta fiind forțat să dirijeze într-un colegiu. Și, pentru ca lucrurile să fie și mai negre, Dolly se întâlnește cu Victor, căruia îi cere divorțul, pentru ca ea să se mărite cu un om de știință.

         Fabian, ambițios din fire, nu se lasă copleșit de acest moment dificil, și pune la cale un plan cu Maxwell, prin care aceștia să îl convingă pe Luigi Bardini, managerul Filarmonicii, că Victor s-a împăcat cu Dolly. Numai că socotelile celor doi sunt date peste cap, deoarece Bardini vine personal în casa lui Fabian și observă că Dolly nu este acolo. Ba chiar mai mult, el îl anunță pe dirijor că unul din sponsorii orchestrei, domnul Wilbur, va veni în vizită, ca să o vadă pe Dolly.

         Victor Fabian suferă o nouă dezamăgire, când își dă seama că Wilbur nu este deloc pasionat de muzică, el chiar detestând compozițiile clasice. Victor este șocat de această revelație și este pe punctul de a ieși din casă, când, supriză, apare Dolly! Urmează o scenă plină de romantism, în care Victor o îmbrățișează și o sărută pasional pe distinsa lui soție, pentru a crea atmosferă în rândul musafirilor. Însă ea venise, de fapt, să îi reproșeze că a răspândit zvonul împăcării lor, când, de fapt, nici nu poate fi vorba de așa ceva.

          Jocul scenic al actorilor Yul Brynner și Kay Kendall este unul memorabil, în special atunci când Victor încearcă să își convingă nevasta să se întoarcă la el și să îl ierte. Încăpățânata Dolly are și ea un incomensurabil orgoliu feminin, și nu cedează insistențelor abilului ei partener, cerându-i să divorțeze, pentru a se putea căsători cu savantul. Elementul comic și cu totul inedit al filmului este acela că Dolly și Victor nici măcar nu sunt căsătoriți. Ei au stat ani de zile împreună, dar fără un certificat de căsătorie, iar mai apoi, când Victor a devenit directorul Filarmonicii din Londra, celor doi le-a fost rușine să spună oficial că doar trăiesc în același apartament, însă nu sunt legal un cuplu. Pentru a se salva de vreun scandal și pentru a rezolva orice problemă cu noul ei iubit, Dolly ajunge la un consens cu Victor: cei doi se vor căsători, și apoi vor obține un divorț în Mexic (unde sunt frecvente despărțirile legale și rapide ale cuplurilor).

         După ceremonia de căsătorie (unde Yul Brynner, ras în cap de obicei, pare de nerecunoscut cu peruca pe care o poartă), Victor se confruntă cu un nou scandal, fiind acuzat de violonistul Jaschca Gendel că a fost agresat fizic de acesta. Totuși încântătoarea Dolly reușește să îi cucerească inima muzicianului, care era un important membru al unui sindicat al muzicologilor. Ea îi oferă toată atenția cuvenită și îl convinge să renunțe la reclamațiile împotriva lui Victor.

         Abia când au început să se așeze lucrurile între Victor și Dolly, sosește la reședința lor chiar savantul Richard Hilliard, venit să o caute pe tânăra doamnă. Comicul de situație este absolut savuros în această scenă. Dolly fuge prin casă, într-o cămașă de noapte foarte sexy, în vreme ce Victor stă de vorbă cu Hilliard, încercând să îl convingă pe acesta că Dolly nu stă cu el. Dar, cum minciuna are picioare scurte, omul de știință își descoperă iubita chiar în timp ce aceasta vroia să iasă din casă. Acum, conflictul este în trei. Dolly este furioasă pe Victor, acuzându-l că vrea să îi strice relația cu viitorul ei soț, dar, în acelasi timp, ea este supărată și pe Richard, căruia îi vine greu să înțeleagă aranjamentul dintre Dolly și Victor (de fapt, cei doi trebuiau să petreacă cel puțin trei zile împreună pentru a se putea despărți legal).

         Spre finalul filmului, lucrurile par să se aranjeze de la sine. Dolly ascultă un interviu televizat al lui Victor, în care acesta își elogia soția. Astfel, frumoasa harpistă își dă seama că locul ei este alături de Fabian și îl anunță pe Richard că nu mai dorește să aibă vreo legătură cu el. Aflată în cabina de spectacol a lui Victor, Dolly primește vizita domnului Wilbur, care îi oferă muzicienei un contract pe trei ani cu Filarmonica din Londra. Documentul trebuie semnat și de Victor, însă acesta, sosind și el la fața locului, refuză să semneze, spunând că el și Dolly vor divorța. Disperată de această schimbare de situație, Dolly cade pradă acestui mic șantaj al lui Victor, rămânând soția lui în schimbul semnării contractului. În cele din urmă, talentatul Fabian își dă seama că, pentru a beneficia și el de acest contract, este nevoit să interpreteze piesa „Stars and Stripes” (preferata lui Wilbur), chiar și împotriva voinței sale. Sfârșitul peliculei este unul absolut superb, actorul Yul Brynner încheindu-și rolul în plină glorie. El dirijează ca un adevărat maestru această populară piesă muzicală, ridicând în picioare întreaga orchestră, dar și audiența. Iar Dolly îl privește cu mândrie și emoție din culise, dându-și seama de valoarea și de caracterul remarcabil al soțului ei. În acest film, Yul își ia adio de la cinefili cu un zâmbet irezistibil și plin de satisfacție, fiind ovaționat de publicul larg, întru totul cucerit de farmecul marelui actor.

         În concluzie, minunata comedie muzicală „Încă o dată, cu dragoste!” a fost un real succes cinematografic, din care nu lipsesc decorurile și costumele spectaculoase. Regizorul Stanley Donen a reușit să arate o altă fațetă strălucitoare a lui Yul Brynner, care a fost vedeta filmului, el impunându-se ca un adevărat dirijor de orchestră. În afară de aceasta, mai trebuie amintită și campania publicitară a peliculei, afișele superbe, tablourile și portretele protagoniștilor, în care este pus în evidență în special actorul Yul Brynner. Așadar, „Încă o dată, cu dragoste!” este o ingenioasă combinație între umor, muzică și iubire, iar scenariul bun și interpretările antrenante ale actorilor reușesc să sporească suspansul și plăcerea publicului cinefil, de la prima și până la ultima clipă.

Advertisements