Tags

, , , ,

              Filmul „Letter From an Unknown Woman”, distribuit de Rampart/Universal și regizat de Max Ophuls, aduce în fața cinefililor o frumoasă pereche de îndrăgostiți, ce trăiesc o iubire imposibilă, însă din ce în ce mai puternică odată cu trecerea timpului. Această peliculă îi are drept protagoniști pe Joan Fontaine (deja cunoscută publicului larg din capodoperele lui Hitchcock „Rebecca” și „Suspiciune”) și pe carismaticul actor francez Louis Jourdan.

              Acțiunea este plasată la Viena, orașul muzicii, la început de secol XX. O calitate deosebită a acestui film este aceea că scenele din prezent se întrepătrund cu cele din trecut, rezultând o creație cu totul inedită și originală. Pianistul Stefan Brand, ajuns acasă după o noapte albă, se grăbește să părăsească Viena, de teama duelului la care l-a provocat soțul uneia din amantele sale. El amână plecarea, după ce primește din partea servitorului său (care era mut) o scrisoare neobișnuită, ce îi stârnește curiozitatea de la bun început, prin cuvintele: „Când vei citi această scrisoare, eu voi fi deja moartă…”. Plicul nu are expeditor, dar, în mod evident, este scrisă de o femeie anonimă, a cărei identitate o descoperă, în final, protagonistul.

              Fluxul amintirilor începe cu prezentarea adolescentei Lisa Berndle, care locuiește în același bloc cu un tânăr și talentat pianist de operă. Tânăra își petrece timpul ascultând de la apartamentul ei sau din curte minunatele partituri compuse de prolificul artist. Visul ei este ca într-o zi să îl cunoască mai bine, deși ea știe că diferența de vârstă dintre ei este mult prea mare pentru ca el să îi acorde atenție, și, cu atât mai puțin, să o iubească. Totuși, timida și inocenta copilă de 14 ani își face într-o zi curaj și se strecoară în apartamentul pianistului, contemplând tot ce are el în studio. Venirea inoportună a valetului o determină să plece fără să spună un cuvânt, însă acum are satisfacția de a se fi familiarizat cu mediul în care trăiește idolul ei. Un alt motiv de bucurie este pentru Lisa scurta întâlnire cu Stefan. Intrigat de tânăra care i-a deschis ușa la ieșirea din bloc, el întoarce capul și se uită cu admirație la fetița candidă și sfioasă ce îl sorbea din priviri, neștiind că, într-o bună zi, ei se vor reîntâlni. Din păcate, spre disperarea Lisei, mama ei, rămasă văduvă, plănuiește să se recăsătorească și să se mute alături de noul soț, în orașul Linz. Toate visurile ei se năruie într-o clipă. Dar, chiar și așa, ea nu rezistă tentației și dorinței copilărești de a-l revedea pe omul care i-a schimbat viața. De aceea, Lisa fuge din gara unde se aflau părinții ei, mergând, într-un suflet, la apartamentul pianistului. Așteptându-l cu emoție ore întregi, ea este deziluzionată să vadă că el își face apariția la o oră târzie, în compania unei femei frumoase. Profund dezamăgită, Lisa nu mai îndrăznește să îl caute, și pleacă înapoi la părinții care o așteptau, îngrijorați, acasă.

                Anii trec rând pe rând, iar Lisa devine o tânără din ce în ce mai frumoasă. La doar 18 ani, ea reușește să cucerească orașul în care trăiește alături de mama și de tatăl său vitreg. Toți băieții de calitate o adoră și o cer în căsătorie, însă ea de fiecare dată îi refuză, spunându-le că are deja pe cineva. Lisa nădăjduia, de fapt, că îl va regăsi într-o zi pe Stefan și că îi va putea spune cât de mult îl iubește. Poate că din acest motiv, ea face o vizită la Viena, unde se angajase la un magazin de haine. Nu după mult timp, ea și Stefan se întâlnesc. El este fermecat de frumusețea și puritatea chipului ei, dar nu o recunoaște pe fetița de altădată, care îi asculta cu entuziasm fiecare melodie. Deși timpul a trecut, Stefan a rămas același dandy cuceritor și chipeș. Lisa, la început mai timidă, se simte din ce în ce mai bine în compania pianistului căruia, în sfârșit, îi poate dovedi cât de mult îl iubește. El îi dăruiește un trandafir alb, ce rămâne simbolul relației lui cu Lisa până la sfârșit. Plimbările lor în oraș, ieșirile la restaurant, dar, mai ales, momentele intime unice petrecute în apartamentul lui Stefan sunt rememorate, cu multă emoție, de „femeia necunoscută” ce a fost, odată, parte din viața lui. Și, cu toate că norocul i l-a scos în cale pe bărbatul mult-visat, Lisa trebuie să accepte și cealaltă fațetă a destinului. Stefan pleacă pentru două săptămâni într-un turneu la Milano, astfel că cei doi își iau rămas-bun la gară. Cu mult regret și tristețe în suflet, Lisa conștientizează că momentele de fericire supremă petrecute în brațele artistului au luat sfârșit. În pofida promisiunilor, Stefan nu o mai caută… Prezentul este, însă, mult mai dur decât și-ar fi imaginat. Tânăra rămâne însărcinată, născând un băiețel, pe care Stefan nu l-a cunoscut niciodată. Scenele din trecut sunt întrerupte de câteva secvențe din prezent, când Stefan găsește, în scrisoare, câteva poze ale fiului său.

              Trecerea timpului o maturizează pe Lisa, care devine o femeie responsabilă și o mamă protectivă. Tocmai pentru fiul său, pe care l-a numit tot Stefan, ea se căsătorește cu un nobil mai în vârstă, ce îi oferea tot ce și-ar putea dori o femeie-lux, putere, faimă, eleganță, dar nu și iubire. Purtând o superbă haină de blană și o rochie de bal, distinsa doamnă de societate veghează asupra fiului său înainte de culcare, apoi ea merge la operă. Soțul Lisei, un bărbat cumsecade, nu a reușit niciodată să afle cine este tatăl copilului, dar l-a iubit ca și cum ar fi fost al lui. Hazardul face ca în aceeași seară, la operă, să vină și Stefan. După atâția ani, Lisa încă mai simte aceleași emoții plăcute, care parcă au reînviat în sufletul ei. La rândul său, Stefan o remarcă, dar nu își poate aminti de unde o știe. Cum ar putea să afle, după numeroasele aventuri pe care le-a avut la viața lui și pe care încă le mai are, chiar și la 40 de ani? Totuși, el cere să o vadă, iar Lisa își ia inima în dinți și îi face o vizită lui Stefan la apartamentul lui. Nu înainte de aceasta, ea vorbește cu soțul său, Johann, explicându-i că se simte tulburată de revenirea pianistului. De asemenea, Lisa îl trimite pe copilul ei la școală, cu trenul, fără să știe că într-unul din compartimente murise o persoană bolnavă de tifos. Ea pare să audă aceleași cuvinte de despărțire de la Stefan Jr., pe care i le adresase cu zece ani în urmă, tatăl său: „O să mă întorc peste două săptămâni.” După ce pleacă din gară, Lisa vine în apartamentul lui Stefan, căruia îi aduce un buchet de trandafiri albi, simbolul iubirii lor. Dar ea este profund întristată să vadă că el nu își mai amintește de unde o cunoaște. Lisa nu poate suporta acest moment de disperare și pleacă definitiv din apartament, cu ochii scăldați în lacrimi. Nefericirea ei nu cunoaște limite, iar destinul pare că o pedepsește pentru că a încercat să îl readucă viu în suflet pe Stefan—iar el nici măcar nu a ținut cont de sacrificiul femeii care l-a iubit toată viața sa. Lisa află o veste șocantă—fiul ei s-a stins din viață, după ce a contractat tifos din tren. Mama băiatului se îmbolnăvește și ea din cauza epidemiei de tifos și, cu ultimele puteri, înainte de moarte, îi scrie lui Stefan această tulburătoare și copleșitoare scrisoare, parcă ruptă din inima îndurerată și, în același timp, profund îndrăgostită, a unei femei cu un suflet mare, încărcat de iluzii, visuri și speranțe…

              În final, Stefan află de la servitorul său că persoana care i-a trimis această scrisoare este nimeni alta decât Lisa Berndle, o ființă minunată, pe care el, fără să vrea, a văzut-o crescând, evoluând. Dar, pentru că nu a știut să o aprecieze și să o iubească îndeajuns de mult, Stefan simte obligația morală de a se autopedepsi. El nu mai fuge de duel, ci îl consideră calea cea mai rapidă și mai justă către moarte.  Înainte de a pleca alături de cei care îl vor ucide, Stefan desprinde din buchetul primit în acea seară de la Lisa un trandafir alb, pe care îl agață de reverul taiorului. Sfârșitul filmului simbolizează ideea că, mai devreme sau mai târziu, mama, tatăl și fiul vor deveni o familie adevărată în lumea de dincolo, căci realitatea le-a rezervat numai suferință și deziluzii, iar timpul i-a sfidat cu nesupunerea sa.

              Această peliculă minunată impresionează prin contrastul dintre spiritul de sacrificiu al eroinei și lipsa de caracter a partenerului. Dragostea ei și simpatia lui se îmbină armonios, dar nu sunt suficiente pentru formarea unui cuplu stabil și durabil. „Scrisoare de la o necunoscută” este preferatul actriței Joan Fontaine din toată cariera sa, căci el conține toate calitățile necesare unei creații de mare succes. Filmul se apropie de perfecțiunea unei capodopere și merită admirat, apoi păstrat cu plăcere în suflet de publicul cinefil, pentru frumusețea cuplului Joan Fontaine-Louis Jourdan, precum și pentru scenariul emoționant, care te impresionează din prima și până în ultima clipă.

            

Advertisements