Tags

Deborah Kerr a fost o figura deosebita a Hollywoodului. Supranumita “trandafirul englez”, acest minunat star feminin hollywoodian a incantat o lume intreaga cu parul ei de foc, cu frumusetea victoriana, cu distinctia si eleganta unei adevarate actrite, unei adevarate lady a societii britanice. Deborah a fost o ganditoare,o filosoafa care analiza in profunzime fiecare element, fiecare personaj pe care trebuia sa-l intruchipeze.
Deborah Jane Kerr-Trimmer s-a nascut pe 30 septembrie 1921 in Helensburgh, Scotia. Tatal ei, capitanul Arthur Charles Kerr-Trimmer, a fost pilot in timpul Primului Razboi Mondial, iar mai tarziu a devenit arhitect naval si inginer civil. Deborah a mai avut si un frate, Edward, un reputat jurnalist care, insa, si-a pierdut viata intr-un conflict de strada, in 2004. Deborah Kerr a fost balerina initial, dand reprezentatii pe scena din 1938. Cateva luni mai tarziu, bucurandu-se de sprijinul matusii sale, care conducea Scoala de Arta Dramatica Hicks-Smale din Bristol, Deborah Jane isi gaseste adevarata vocatie: cea de actrita. Constienta de atuurile sale fizice-statura impozanta, expresivitatea chipului, frumusetea parului de foc-, dar si de talentul sau artistic innascut, Deborah devine treptat, treptat un nume sonor in Regatul Unit. Primeste un rol secundar in filmul “Contrabanda”(Contraband), cu care isi face debutul in 1940. Din pacate, scenele in care aparea ea au fost taiate in cabina de montaj, insa actrita aflata abia la inceput de drum nu s-a lasat coplesita de moment. La 21 de ani apare intr-un alt film englezesc, “Castelul lui Hatter”(Hatter’s Castle), in care a jucat alaturi de un alt viitor actor de renume, James Mason. Dupa ce a facut o impresie foarte buna producatorilor de film din Marea Britanie, Deborah a avut privilegiul, in 1943, de a juca in triplu rol, intr-un film de exceptie, “Viata si moartea colonelului Blimp”(The Life and Death of Colonel Blimp). Filmul, o adevarata capodopera, a fost facut color si a fost regizat de celebrii Michael Powell si Emeric Pressburger. Combinatia armonioasa, perfecta, dintre talent, distinctie si frumusete fizica (Deborah era o persoana inalta, avand 1.70 m. inaltime, dar si un corp minunat, avea picioare frumoase, un spate drept, pe care si l-a intretinut nu numai prin sporturile pe care le practica-tenis, inot, dar si prin sfaturile mamei sale, care adesea o punea sa stea culcata pe spate, pe podea, minute in sir, zi de zi. In plus, avea un mijloc de viespe, despre care se tot vorbea in revistele de pin-up girls in anii ’50-’60; Deborah era si foarte frumoasa, rafinata si eleganta), l-au cucerit pe regizorul Powell, care a avut o relatie cu tanara si incantatoarea actrita. Din 1944, apar tot mai multe zvonuri ca Deborah ar fi dorita de Hollywood. Crezand ca va pleca, in sfarsit, in America, actrita rupe relatia cu Powell si se concetreaza pe proiecte marete. A continuat sa joace in piese de teatru, in Franta, Belgia si Olanda, insa gandurile ei tot spre Hollywood se indreptau. In 1947, a facut senzatie cu filmul “Narcis negru”(Black Narcissus), in care a jucat rolul unei maicute ce trebuie sa aleaga intre iubirea si devotamentul pentru Dumnezeu si dragostea trupeasca. Pelicula a avut un imens succes in Anglia si in SUA, Deborah primind premiul criticilor de film de la New York pentru cea mai buna actrita a anului. Viitorul lui Kerr se anunta stralucitor. Inca din prima clipa in care a pasit in studiourile hollywoodiene, ea s-a facut remarcata prin accentul sau englezesc, prin manierele sale de doamna din inalta societate, prin eleganta si frumusete. MGM, studio cu care Deborah a incheiat un contract, nu a ezitat sa ii ofere roluri prin care sa-si evidentieze trupul de zeita, dar si parul de culoarea focului. In 1947 si-a facut un senzational debut intr-un film cu marele actor Clark Gable.In anul 1949 primeste prima nominalizare la Oscar pentru filmul « Fiul meu, Edward »(Edward, My Son), iar in 1950 joaca in “Minele regelui Solomon”(King Solomon’s Mines). Turnat in junglele din Africa, filmul s-a bucurat de succes la public. Kerr a facut o pereche reusita cu actorul englez Stewart Granger (si el in plina ascensiune la Hollywood). Un an mai tarziu a aparut in “Quo Vadis”, alaturi de chipesul Robert Taylor. Cu acest film memorabil, o capodopera de trei ore, superba Deborah a stralucit in rolul Lygiei, in costumele de matase si de voal, in culorile pastelate, care ii puneau in evidenta parul ei bogat, lung, de un roscat pur. Scena in care ea, cu rochia falfaind in vant, este legata de un stalp pentru a fi ucisa de un taur, la ordinul crudului imparat Nero, a ramas si astazi o piesa de rezistenta in cinematografia mondiala. Publicul o dorea pe Deborah tot mai mult pe marele ecran, iar ea nu a intarziat sa-si faca simtita prezenta.Astfel, in 1952 joaca, din nou alaturi de Stewart Granger, in minunatul film
“ Prizonierul din Zenda”(The Prisoner of Zenda), a doua ecranizare, dupa versiunea din 1937, cu Ronald Colman si Madeleine Carroll. In 1953 joaca in pelicula istorica « Julius Caesar », din a carei distributie au mai facut parte celebrii Greer Garson si Marlon Brando. A primit o nominalizare la Oscar pentru memorabilul rol pe care l-a interpretat in filmul « De aici in eternitate »(From Here to Eternity). De fapt, cu aceasta creatie artistica, Deborah Jane s-a impus definitiv in lumea filmului. Scena saruturilor pasionale de pe plaja, cu Burt Lancaster, mai fac senzatie si in zilele de astazi. Deborah a primit premiul “Globul de aur” si o a treia nominalizare la premiul Academiei Americane de Film, pentru pelicula « Eu si regele »(The King and I), in care l-a avut ca partener pe actorul Yul Brynner. Rolul Annei Leonowens, o profesoara britanica, venita in vechiul regat Siam (Thailanda de astazi) pentru a preda lectii copiilor regelui, a fost disputat de foarte multe actrite, ca Jeanette MacDonald si Maureen O’Hara. Dar rolul i-a revenit lui Deborah, cel mai probabil gratie lui Yul Brynner, ce a ramas incantat de reprezentatiile ei pe Broadway,cu piesa “Ceai si simpatie”, pentru care a primit o nominalizare la premiul Tony. Intr-adevar, musicalul “Eu si regele”, care a primit 7 premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun actor in rol principal (Brynner) a ramas din 1956 si pana astazi o capodopera foarte costisitoare(filmarile, cu decorurile impresionante si costumele fastuoase, au costat 8,5 milioane $) , dar si foarte populara. Deborah Kerr a castigat, pe aceasta cale, nu doar aprecierea publicului larg, fie el alcatuit din copii, adulti sau oameni in varsta, dar si admiratia partenerului sau, Yul Brynner, cu care a ramas o foarte buna prietena aproape 30 de ani, pana la moartea acestuia, in 1985. In 1956 este distribuita in ecranizarea piesei de teatru »Ceai si simpatie »(Tea and Sympathy), cu care face din nou senzatie. Pentru rolul sau din “Heaven Knows,Mr.Allison” a mai primit o nominalizare la Oscar. A jucat cu Cary Grant in « O afacere memorabila»(An Affair to Remember),care s-a bucurat de un imens succes la public.Cu « Mese separate »(Separate Tables), in care au mai jucat David Niven si Rita Hayworth, a primit a cincea nominalizare la Oscar; si marile ei filme nu se opresc aici. In 1959, Deborah joaca din nou alaturi de Yul Brynner, in drama « Calatoria »(The Journey). Filmarile la aceasta pelicula deosebita, care trateaza problema iubirii imposibile dintre un maior rus si o baroneasa engleza, pe fundalul Razboiului Rece, au fost facute in studiourile de cinema din Viena. Filmul, considerat de cinefili ca fiind unul dintre cele mai bune facute vreodata, a avut marea nesansa de a fi cenzurat pentru multi ani in tarile comuniste, fiind difuzat doar in tarile europene occidentale si in America. In plus, distributia de exceptie, alcatuita din actori precum Robert Morley, Jason Robards jr.(aflat la debutul carierei sale) si Anouk Aimee, precum si interpretarea fantastica a cuplului Brynner-Kerr, nu au trecut neobservate, insa nici nu s-au bucurat de recunoasterea binemeritata, intrucat filmul nu a fost nici macar nominalizat la vreun premiu al cinematografiei. Scenariul excelent al lui George Tabori si regia magistrala a lui Anatole Litvak raman imprimate pe aceasta pelicula de inalta calitate, in care iubirea, destinul, minciuna, tradarea, suspansul, tensiunea si violenta se reunesc toate la un loc, oferind o reprezentatie cinematografica la cel mai inalt nivel. Sarutul maiorului Surov cu Lady Diana Ashmore poate fi considerat unul dintre cele mai memorabile din istoria cinematografiei. In 1960 , Deborah primeste a sasea nominalizare la Oscar pentru pelicula “The Sundowners”. Publicul a fost uimit de naturaletea cu care ea a preluat accentul australian, caci actiunea, care se petrece in Australia, si se axeaza pe destinul unei familii obligate sa duca o viata nomada, din cauza lipsurilor financiare. In acelasi an joaca, alaturi de Cary Grant, in filmul “The Grass is Greener” si, un an mai tarziu,in « Inocentii »(The Innocents).Deborah divorteaza in 1959, de primul sot, Anthony Bartley, cu care a avut doua fiice, iar din 1960 si pana la moartea sa, in 2007, a fost casatorita cu al doilea sot, talentatul scenarist Peter Viertel. Dupa o pauza de trei ani, actrita revine in lumea filmului, cu pelicula “The Chalk Garden”.
” Noaptea iguanei “(The Night of the Iguana), din 1964 si in care au mai jucat alti doi mari actori, Ava Gardner si Richard Burton, a impresionat audienta prin subiectul sau controversat. Este prezentat un episod din viata unui fost preot,devenit alcoolic, care merge, in calitate de ghid, cu excursionistii, in vila prietenei sale,aflata pe o insula. Destinul face ca aici sa o intalneasca pe o pictorita cu un caracter deosebit (Kerr). “Noaptea iguanei” este un titlu simbolic al acestui film psihologic, intrucat in acest moment al zilei, toate personajele traiesc intens clipe de neliniste, de tensiune, apoi de usurare sufleteasca, de limpezire a gandurilor si sentimentelor. Atat cinefilii, cat si criticii de specialitate considera ca aceasta pelicula este una dintre cele mai bune facute vreodata si ca va avea succes chiar si in randul noilor generatii.
In 1967, Deborah isi face aparitia in alte doua filme bune, »Casino Royale » si « Ochiul diavolului »(Eye of the Devil). Penultimul sau film este »Aranjamentul »(The Arrangement),din 1969,urmand o perioada in care joaca in filme TV. In 1985 primeste o nominalizare la premiile Emmy pentru rolul sau din serialul de televiziune “Pretul succesului”(A Lady of Substance).In acelasi an apare pentru ultima oara pe marele ercan, cu pelicula « Gradina din Assam »(The Assam Garden),iar la televizor,cu serialul « Pastreaza-ti visul »(Hold the Dream),in 1986.
In 1984, a primit, in cadrul Festivalului de Film de la Cannes, premiul pentru intreaga sa cariera, iar in 1991, premiul BAFTA. In anul 1994 a primit un premiu Oscar onorific, pentru intreaga cariera, fiind considerata “o artista de o frumusete si de o gratie impecabile, o actrita dedicata, a carei cariere in lumea filmului a avut mereu la baza perfectiunea,disciplina si eleganta » de care a dat dovada pe tot parcursul aparitiilor sale in cetatea filmului. Pe 16 octombrie 2007 a incetat din viata, suferind de maladia Parkinson.
Deborah Kerr va ramane mereu o magnifica actrita,o femeie minunata, cu sarm, distinctie, eleganta, rafinament, cu frumusete fizica si morala. Toate aceste calitati de exceptie i-au dat lui Deborah puterea de a marca o intreaga generatie de actori de renume, din cinematografia americana si engleza. Publicul cinefil nu o va uita niciodata pe aceasta mare doamna a ecranului, supranumita “trandafirul englez” si “steaua eternitatii”.

Advertisements